Pietrele în magie
Cum sunt folosite pietrele în magie și vrăjitorie: istoria, lucrarea, zilele și luna, și ce piatră se potrivește cu ce scop.
Cu mult înainte ca cineva să sorteze pietrele după chimia lor, oamenii le purtau pentru ce se credea că fac: să abată deochiul, să aducă înapoi o iubire, să-l păzească pe călător la drum. Vrăjitoria de azi, de la descântătoarele satelor până la cercurile Wicca, le folosește încă așa: ca ancoră a unei vrăji, ca greutate într-un săculeț, ca punct de concentrare al unui ritual. Pagina aceasta arată cum se face asta și de unde vine, alături de mineralogia de pe pagina fiecărei pietre.
Aceasta descrie o practică, nu garantează pentru ea. Nicio vrajă nu s-a dovedit să funcționeze în sensul pe care îl pretind cuvintele ei. Ce face bine un ritual e să adune mintea în jurul a ceea ce vrea, iar asta e destul de real ca să merite descris cinstit. Nimic de aici nu e medicină, iar atenționările despre siguranță nu sunt folclor.
De unde vine
Cea mai veche magie a pietrelor este amuleta: un carneol, o mărgea de lapis sau o bucată de jasp purtate împotriva răului, găsite în morminte din Mesopotamia până în Egipt și pe Dunăre. Papirusurile magice grecești din Egiptul roman prescriu geme gravate cu zei și nume tainice, iar mii de asemenea geme magice s-au păstrat. Pliniu, scriind în secolul I, a consemnat pretențiile magilor despre pietre mai ales ca să râdă de ele, și așa au supraviețuit multe dintre ele.
Evul Mediu a scris lapidariile: cartea în versuri despre pietre a lui Marbod din Rennes, în secolul al XI-lea, și Picatrix-ul arab, tradus în latină la curtea lui Alfonso al X-lea al Castiliei în secolul al XIII-lea, care învăța cum să gravezi o piatră cu o imagine în ceasul în care planeta ei e puternică. Cele trei cărți de filozofie ocultă ale lui Cornelius Agrippa (1533) au așezat pietrele sub cele șapte planete după culoare și fire — cele roșii sub Marte, cele galbene și strălucitoare sub Soare, cele întunecate și grele sub Saturn —, iar împărțirea aceasta e și azi coloana vertebrală a magiei planetare.
Magia satelor și-a păstrat farmecele ei: cremene găurite atârnate împotriva coșmarurilor, topoare preistorice ținute în pod ca pietre de trăsnet, pietre-amuletă scufundate în apă pentru vitele bolnave, iar la noi firul roșu legat împotriva deochiului și mărțișorul, șnurul alb cu roșu dăruit la întâi martie pentru noroc. Vrăjitoria modernă a adoptat cristalele mai ales în anii 1980: enciclopedia magiei cristalelor, gemelor și metalelor a lui Scott Cunningham (1988) i-a dat corespondențele pe care cele mai multe cărți le repetă și azi, în vreme ce hoodoo, magia populară afro-americană din sudul Statelor Unite, a păstrat piatra-magnet în centrul practicii ei.
Cum se alcătuiește o lucrare
O lucrare începe cu un singur scop, spus sau scris limpede. Piatra e aleasă pentru el după corespondențele ei — planeta, elementul și culoarea pe care i le dă tradiția —, iar ziua și luna sunt alese pe potrivă. Apoi piatra e curățată (cu fum, la lumina lunii, cu sunet sau peste noapte într-un pat de pământ), ținută în mână cât timp scopul e rostit și pusă la lucru într-unul din câteva feluri.
- Purtată
- Amuleta, care apără prin simplul fapt că e acolo, și talismanul, făcut ca să atragă ceva. Cel mai vechi fel dintre toate și încă cel mai des întâlnit.
- Săculeții de farmece
- Un săculeț mic de pânză, adesea în culoarea scopului, cu o piatră, ierburi, o intenție scrisă și uneori o monedă sau o rădăcină, purtat sau ținut sub pernă. Săculețul mojo din hoodoo e cel mai cunoscut.
- Lumânările
- O lumânare în culoarea scopului, unsă cu ulei, cu pietre așezate în jurul ei cât timp arde. Focul e singurul pericol adevărat din vrăjitoria modernă; o lumânare nu se lasă niciodată nesupravegheată.
- Altare și grile
- Pietre puse pe altar cât ține o lucrare sau așezate într-o grilă geometrică în jurul unei pietre din centru. Grilele sunt o invenție de la sfârșitul secolului XX și o spun cu plăcere.
- Ghicitul în cristal
- Privitul într-o suprafață lustruită — un glob de cristal, o oglindă neagră de obsidian, un castron cu apă — până apar imagini. Una dintre puținele practici cu o istorie neîntreruptă din Antichitate până azi.
- Elixiruri și băi
- Apă în care a stat o piatră, băută sau folosită la baie. Cea mai periculoasă practică de pe această pagină și cea despre care vorbește mai ales secțiunea de siguranță de mai jos.
Zilele săptămânii
Săptămâna este magie planetară pe care o folosește toată lumea. Astrologii elenistici au dat fiecare oră a zilei, pe rând, uneia dintre cele șapte planete, iar fiecare zi a luat numele planetei care stăpânea prima ei oră. Româna a păstrat planetele aproape întregi, de luni până vineri; engleza a schimbat patru dintre ele cu zeii nordici pe care romanii îi socoteau aceiași. O lucrare se face în ziua planetei care stăpânește scopul ei, iar ziua unei pietre este ziua planetei ei.
| Ziua | Planeta | Numele | Lucrată pentru |
|---|---|---|---|
| Luni | Luna | Ziua Lunii, din latinescul Lunae dies. | |
| Marți | Marte · Pluto | Ziua lui Marte, Martis dies. | |
| Miercuri | Mercur | Ziua lui Mercur, Mercurii dies. | |
| Joi | Jupiter · Neptun | Ziua lui Jupiter, Iovis dies. | |
| Vineri | Venus | Ziua lui Venus, Veneris dies. | |
| Sâmbătă | Saturn · Uranus | A lui Saturn în astrologie, dar numele vine din sabbatum, sabatul. | |
| Duminică | Soarele | A Soarelui în astrologie, dar numele vine din dies dominica, ziua Domnului. |
Uranus, Neptun și Pluto nu au zile, fiindcă au fost descoperite cu multe secole prea târziu. Practica diferă; acest site îi dă fiecăreia ziua planetei care îi stăpânea semnul înainte să fie descoperită: lui Uranus sâmbăta, lui Neptun joia, lui Pluto marțea.
Orele zilei
Grimoarele aleg pentru o lucrare ora, nu doar ziua: Cheia lui Solomon, Heptameronul și Agrippa dau toate orele planetare dintre care să alegi. Nu sunt ore de ceas. Lumina zilei, de la răsărit la apus, se taie în douăsprezece părți egale, iar noaptea, până la răsăritul următor, în alte douăsprezece, așa că vara orele zilei sunt lungi și ale nopții scurte. Prima oră după răsărit e a planetei zilei, iar celelalte urmează în ordinea caldeeană, de la planeta cea mai lentă la cea mai rapidă — Saturn, Jupiter, Marte, Soarele, Venus, Mercur, Luna — din nou și din nou, și așa ajunge a douăzeci și cincea oră să fie a planetei zilei următoare. Alege un loc și o zi ca să le vezi.
| Ora | De la – până la | Planeta | Lucrată pentru |
|---|
Răsăritul și apusul sunt calculate în browserul tău din poziția Soarelui, pentru clipa în care marginea lui de sus trece de un orizont plat, cum le dau almanahurile, și sunt bune cam la un minut sau două; orele sunt cele de pe ceasul locului, cu ora de vară cu tot. Ziua planetară începe la răsărit, așa că înainte de zori e încă noaptea zilei dinainte.
Luna
Al doilea ceas al unei lucrări este luna. Regula e veche și simplă, și o folosesc și grădinarii: cât timp luna crește, de la lună nouă la lună plină, lucrezi pentru ce vrei să ai mai mult — iubire, bani, curaj, creștere; cât descrește, de la lună plină la lună nouă, lucrezi pentru ce vrei să ai mai puțin — un obicei, o frică, o legătură care trebuie tăiată. Luna plină e pentru divinație și pentru pietrele lăsate afară peste noapte ca să se încarce, iar luna nouă, întunecată, pentru începuturi și pentru odihnă. O piatră lăsată afară la lună plină nu pățește nimic; aceeași piatră uitată în soarele zilei următoare pățește adesea.
Proiective și receptive
Cărțile moderne împart pietrele în două feluri, o împărțire pe care Scott Cunningham a făcut-o obișnuită: pietrele proiective, care trimit în afară — luminoase, calde, iuți, folosite ca să apere și să împingă —, și pietrele receptive, care atrag înăuntru — întunecate, răcoroase, liniștite, folosite ca să aline și să atragă. Împărțirea urmează elementele: focul și aerul sunt proiective, pământul și apa receptive, adică vechiul yang și yin sub nume noi. Pagina fiecărei pietre de aici îi arată felul, citit după elementul ei.
Ce nu se face
Magia cu pietre are un singur fel adevărat de a face rău cuiva, și acela e elixirul. Mineralele de cupru (malachitul, azuritul, crisocolul, dioptazul, shattuckitul, turcoazul), mineralele de plumb și de mercur (vanadinitul, cinabrul), stibiul (stibina) și formele de azbest ale tremolitului și actinotului n-au ce căuta lângă apa de băut sau de baie, și la fel nimic din ce se dizolvă (selenitul, halitul, angelitul) sau ruginește (pirita, marcasitul, hematitul, magnetitul, meteoriții). Dacă o rețetă cere un elixir, varianta sigură pune piatra într-un borcan de sticlă închis, în interiorul apei, ca cele două să nu se atingă niciodată — sau o lasă deoparte cu totul. Sarea ciupește pietrele moi și poroase, soarele decolorează cuarțurile colorate, iar o lumânare nu se lasă niciodată să ardă singură.
După scop
Cele treisprezece scopuri pentru care sunt lucrate cel mai des pietrele de pe acest site, fiecare sub planeta care îl stăpânește în magia planetară și, deci, în ziua acelei planete. O piatră ține de două sau trei dintre ele; listele sunt terenul comun al cărților moderne, nu o regulă.
- Curățare
- Somn și vise
- Divinație și intuiție
- Protecție
- Curaj și elan
- Schimbare și despărțire
- Studiu și gândire limpede
- A vorbi și a fi auzit
- Bani și noroc
- Iubire și prietenie
- Liniște și pace
- Împământare și răbdare
- Alinare și refacere
Curățare
Curățarea unei camere, a unui obiect sau a unui om de ce s-a adunat, și pietrele care le curăță pe celelalte. Se face cu luna în descreștere; sarea și selenitul sunt uneltele clasice și amândouă se dizolvă în apă.
Somn și vise
Odihnă, protecție noaptea și vise care merită ținute minte, cu piatra sub pernă sau lângă pat.
Divinație și intuiție
Ghicitul în cristal, citirea cărților, lucrul cu visele și ochiul lăuntric, cel mai bine la lună plină.
Protecție
Apărări, amulete și scuturi, împotriva răului, a răuvoinței, a deochiului și a primejdiilor de la drum. Lucrarea lui Marte, de apărare, nu de război, făcută cu luna în descreștere, ca să alunge răul.
Curaj și elan
Îndrăzneală, energie, începutul lucrurilor și ducerea lor la capăt, lucrate cu luna în creștere.
Schimbare și despărțire
Transformare, încheieri, tăierea legăturilor și luatul de la capăt, cu luna în descreștere. Pluto e un stăpân modern și împrumută ziua lui Marte.
Studiu și gândire limpede
Învățat, memorie, examene, hotărâri și ordine într-o încurcătură.
A vorbi și a fi auzit
A spune lucrul greu, a vorbi cu adevăr, a preda și a negocia, cu piatra purtată la gât.
Bani și noroc
Bani, muncă, afaceri, noroc și creșterea a orice ai sădit, lucrate cu luna în creștere. După protecție, cel mai vechi fel de farmec care există.
Iubire și prietenie
Atracție, afecțiune, împăcare și prietenie, iar în cărțile mai atente întâi iubirea de sine. Se face cu luna în creștere. Lucrările țintite asupra unei persoane anume sunt singurul lucru împotriva căruia sfătuiește cea mai mare parte a practicii.
Liniște și pace
Ușurarea unei griji, potolirea unei case, păstrarea păcii într-o ceartă: Venus în dispoziția ei mai blândă, lucrată cu luna în descreștere.
Împământare și răbdare
Revenirea cu picioarele pe pământ după un ritual, statul la o treabă lungă, răbdarea și strămoșii.
Alinare și refacere
Doliu, refacere după boală sau epuizare și iertarea de sine. În vechea schemă, Soarele e planeta sănătății și a vitalității. Nimic din toate acestea nu e medicină.