Iridiu
Iridiul este elementul 77, un metal alb-argintiu și dur din grupa platinei. Este a doua cea mai densă substanță cunoscută, cu 22,56 grame pe centimetru cub, imediat după osmiu; este metalul cel mai rezistent la coroziune, neatins nici măcar de apa regală; și este unul dintre cele mai rare elemente din scoarța Pământului, cam o parte la un miliard. O bucată cât un cub de zahăr cântărește cât un măr mic.
În natură apare ca metal nativ și ca aliaje cu osmiu și platină — osmiridiu și iridosmină — sub formă de grăunți, nu de cristale, așa că nu există un specimen de iridiu în sensul în care există unul de cuarț, iar bucățile vândute în comerțul cu cristale sunt metal industrial rafinat. Utilizările vin din îndărătnicia lui: creuzete pentru creșterea safirelor și a siliciului, vârfuri de bujii care țin o sută de mii de kilometri, penițe de stilou, surse de iridiu-192 pentru radiografie industrială și, până în 2019, prototipul internațional al kilogramului, un cilindru de platină cu iridiu păstrat lângă Paris.
Pe scurt
- Culoare
- Incolor și alb
- Mineral
- Element nativ
- Formulă
- Ir
- Duritate
- 6,5 pe scara Mohs
- Sistem de cristalizare
- Cubic
- Se găsește în
- Ca metal nativ și aliaje în complexul Bushveld din Africa de Sud, la Norilsk și în Urali în Rusia, la Sudbury în Canada, în Zimbabwe, Columbia și Alaska. În practică, aproape tot iridiul se recuperează ca produs secundar la rafinarea platinei și a nichelului, câteva tone pe an pentru toată lumea.
- Element
- Pământ
- Planetă
- Uranus
- Chakră
- Coroană
- Mânuire
- Suportă și apa, și lumina
Cum se formează
Iridiul este siderofil: îi place fierul, iar când Pământul tânăr s-a separat în nucleu și manta, aproape tot iridiul a coborât odată cu fierul. Ce a rămas în scoarță vine fie din manta, prin marile intruziuni stratificate, fie din spațiu, fiindcă meteoriții nu au trecut prin acea separare și și-au păstrat porția întreagă.
În mâinile oamenilor
Smithson Tennant l-a găsit în 1803, în reziduul negru rămas când platina brută se dizolvă în apă regală, și l-a numit după Iris, pentru culorile sărurilor lui. Capitolul lui celebru a venit în 1980, când Luis și Walter Alvarez au raportat că stratul subțire de argilă care marchează limita Cretacic–Paleogen conține mult mai mult iridiu decât ar trebui să aibă o rocă din scoarță, și au susținut că surplusul vine de la un asteroid. Craterul de la Chicxulub a fost identificat un deceniu mai târziu. Iridiul este motivul pentru care știm cum s-a sfârșit acea lume.
Varietăți și denumiri comerciale
- Iridiu nativ
- Grăunți naturali, de obicei aliați cu osmiu și platină, recuperați din depozite aluvionare.
- Osmiridiu și iridosmină
- Aliajele naturale, folosite cândva pentru penițe și lagăre de busolă, pentru duritatea lor.
- Iridiu rafinat
- Bucățile strălucitoare și neregulate vândute colecționarilor; metal industrial, cu puritate ștanțată sau certificată.
- Aliaj platină-iridiu
- Zece la sută iridiu face platina destul de dură pentru etaloane; vechiul kilogram și vechiul metru erau din acest aliaj.
- Iridiu-192
- Un izotop radioactiv folosit în radiografie și brahiterapie, exclusiv industrial și medical.
Cum o deosebești de un fals
Greutatea lămurește totul. Iridiul este aproape de două ori mai dens decât plumbul, iar o bucată mică pare greșită în mână, mult mai grea decât arată. Este extrem de dur și casant, nu maleabil ca argintul sau platina, iar niciun acid nu îl atacă, așa că o piesă care se pătează sau se dizolvă este altceva. Cele mai multe bijuterii vândute ca iridiu sunt aliaje de platină cu puțin iridiu, material corect, dar nu același lucru, iar prețul metalului adevărat nu este niciodată mic.
Nimic de aici nu cere un laborator și nimic nu este o dovadă. Un magazin care nu vrea să spună dacă o piatră este tratată a răspuns deja la întrebare; întreabă și cere ca răspunsul să fie scris pe bon.
Ce se spune că face
Aproape că nu există și e mai cinstit să se spună asta decât să se inventeze. Iridiul a ajuns în comerțul cu cristale abia în ultimul deceniu sau două; lecturile care i se atribuie — incoruptibilitate, privirea lungă, păstrarea unui etalon — sunt deduse direct din proprietățile metalului, nu moștenite. Este trecut la Uranus, la Vărsător și la coroană. Cine spune că anticii foloseau iridiu se înșală: nimeni nu l-a putut izola înainte de 1803.
Viața cu ea
Nimic nu îi face rău. Apa, aerul, soarele, acidul și timpul îl lasă exact cum era, ceea ce este mai tot rostul lui. Metalul solid nu este un pericol pentru sănătate; pulberea fină de iridiu este altă poveste, iar sursele de iridiu-192 sunt echipamente industriale radioactive, care nu au nicio legătură cu ce se vinde într-un magazin.
În magie
Iridiul nu are o tradiție magică, iar puținii practicieni care îl folosesc judecă direct după metal: incoruptibil, e o piatră a etaloanelor păstrate și a promisiunilor ținute, folosită în lucrările pentru împământare și rezistență. Niciun ritual nu-i poate face rău, singurul lucru asupra căruia toată lumea e de acord.
- Energie
- Receptivă
- Ziua
- Sâmbătă
- Lucrată pentru
- Împământare și răbdare