Argint
Argintul apare în pământ ca el însuși: metalul pur, crescut în filoane ca sârme răsucite, ferigi ramificate și, rar, cuburi și octaedre, cu aceeași structură și aceeași moliciune ca metalul dintr-o lingură. Se înnegrește cum se înnegrește lingura, așa că mai tot argintul nativ dintr-o vitrină e negru pe dinafară și strălucitor doar acolo unde a fost tăiat.
Mai tot argintul lumii a venit dintotdeauna din minereuri, nu din metalul nativ — plumbul argentifer de la Laurion care a plătit flota ateniană, muntele Potosí care a plătit imperiul spaniol — dar sârmele și plăcile de argint nativ sunt piesele faimoase: cele de un metru de la Kongsberg, în Norvegia, extrase pentru coroană din 1623, și lespezile de la Cobalt, în Ontario, folosite ca pavaj înainte ca cineva să-și dea seama. Argintul e metalul Lunii în fiecare tradiție care a dat metale planetelor, pentru culoare și pentru felul în care se stinge.
Pe scurt
- Culoare
- Incolor și alb
- Mineral
- Element nativ
- Formulă
- Ag
- Duritate
- 2,5–3 pe scara Mohs
- Sistem de cristalizare
- Cubic
- Se găsește în
- Norvegia (Kongsberg), Mexic, Ontario (Cobalt), Maroc (Imiter), Saxonia (Freiberg), Colorado, Michigan.
- Element
- Apă
- Planetă
- Luna
- Chakră
- Coroană
- Mânuire
- Suportă și apa, și lumina
Cum se formează
Argintul e purtat prin rocă de apa fierbinte ca un complex de clorură sau de sulfură, și cade din ea ca metal acolo unde apa se răcește sau întâlnește ceva care îi ia sulful — un mineral de fier, un strat de cărbune, o schimbare de rocă. În marile filoane a crescut încet dintr-o soluție chiar sub saturație, ceea ce face sârmele: metalul se adaugă atom cu atom la vârful unui fir și firul se răsucește pe măsură ce crește. Mai aproape de suprafață, unde minereurile sulfuroase ale unui filon s-au alterat, argintul e eliberat din nou într-o zonă de metal nativ îmbogățit, care e locul unde au început mai toate minele vechi.
În mâinile oamenilor
A fost banul lumii antice, de la șechel la denar, și metalul care măsura valoarea în Europa până în secolul al XIX-lea; minele de la Laurion, Freiberg, Joachimsthal (care a dat talerului și astfel dolarului numele) și Potosí au îmbogățit fiecare pe rând câte un stat. Kongsberg, în Norvegia, a fost găsit de doi păstori de capre în 1623 și a dat coroanei daneze două secole din cel mai fin argint nativ cunoscut. La Cobalt, în Ontario, se spune că un fierar de la calea ferată a aruncat un ciocan după o vulpe în 1903 și a nimerit un filon. E metalul fotografiei din 1839 și al medicinei de mult înainte, pentru obiceiul lui de a omorî bacteriile, care e real.
Varietăți și denumiri comerciale
- Argint în sârmă
- Buclele și spiralele de la Kongsberg, din Colorado și din Maroc; forma pentru care plătesc colecționarii, și cea mai greu de falsificat convingător.
- Argint dendritic
- Ferigi și ramuri plate de metal crescute într-o crăpătură, adesea din Michigan și Mexic, și adesea cu cupru nativ alături.
- Cristale de argint
- Cuburi și octaedre rare, mai toate minuscule; metalul preferă să crească în sârmă, iar un cristal ascuțit e un premiu.
- Argint sterling și argint fin
- Nu un mineral: metalul rafinat și, pentru sterling, aliat cu puțin cupru, ceea ce sunt bijuteriile.
Cum o deosebești de un fals
Argintul nativ e greu — de o dată și jumătate greutatea aceluiași bulgăre de galenă — și e singurul metal alb-argintiu dintr-un filon în care un cuțit taie în loc să-l zgârie. Sârmele lui sunt adesea negre de patină și arată metal strălucitor doar la o crestătură proaspătă. Aluminiul și cositorul sunt mai ușoare, arsenul și antimoniul sunt casante, iar „pepitele” de argint vândute ieftin sunt de obicei unul dintre acestea sau o turnătură placată. Argintul în sârmă a fost falsificat trăgând sârmă din metal adevărat și lipind-o pe matrice, motiv pentru care o piesă de la un negustor de încredere costă cât costă; dunga de lipici e semnul.
Nimic de aici nu cere un laborator și nimic nu este o dovadă. Un magazin care nu vrea să spună dacă o piatră este tratată a răspuns deja la întrebare; întreabă și cere ca răspunsul să fie scris pe bon.
Ce se spune că face
Metalul Lunii, și astfel tradiția urmează Luna: oglindire, maree, intuiție, femininul în sistemele vechi și noaptea în toate. Se dă pentru limpezirea minții și, din proprietatea lui reală de a omorî microbii, pentru curățenie în toate sensurile. Argintul în ușă și la leagăn e mai vechi decât orice listă.
Viața cu ea
Se înnegrește în aer și mai repede lângă cauciuc, lână și ouă, care toate degajă sulf. Șterge-l cu o cârpă moale; lasă patina neagră a unei piese în pace, fiindcă sârmele de dedesubt sunt fragile și valorează mai mult neatinse.
În magie
Argintul este metalul Lunii în alchimie și în magia planetară și metalul vrăjitoarei înseși: bijuteriile rituale, semiluna de pe o diademă, moneda de argint ținută într-o pungă care nu trebuie să rămână niciodată goală, glonțul de argint al folclorului pentru ce nu putea opri fierul. Practica modernă îl folosește pentru protecție, intuiție și curățare și pentru tot ce se lucrează lunea. Șterge-l cu o cârpă; înnegrirea e doar sulf.
- Energie
- Receptivă
- Ziua
- Luni
- Lucrată pentru
- Protecție · Divinație și intuiție · Curățare