Topaz
Topazul este fluorosilicat de aluminiu, Al₂SiO₄(F,OH)₂. Este mineralul care definește treapta 8 a scării Mohs, crește în prisme scurte sau alungite cu secțiune în formă de romb și cu șanțuri fine pe lungime și are un clivaj perfect, drept de-a curmezișul cristalului. Combinația aceasta — foarte dur și ușor de despicat — este toată povestea lui practică.
Culoarea este locul unde stă cea mai mare confuzie. Topazul natural este de obicei incolor, albastru-pal, galben, brun sau portocaliu ca vinul de Xeres; portocaliul-auriu saturat până la roșu-rozaliu, numit topaz imperial, vine aproape în întregime de la Ouro Preto și este cu adevărat rar. Albastrurile vii care umplu vitrinele nu sunt naturale. Sunt topaz incolor iradiat și apoi încălzit, un tratament pus la punct în anii 1970 care a transformat o piatră ieftină într-un articol de bază. Este stabil și permanent, iar numele comerciale — sky blue, swiss blue, london blue — descriu tratamentul, nu locul de unde vine.
Pe scurt
- Culoare
- Roșu, portocaliu și auriu
- Mineral
- Silicat
- Formulă
- Al₂SiO₄(F,OH)₂
- Duritate
- 8 pe scara Mohs
- Sistem de cristalizare
- Ortorombic
- Se găsește în
- Ouro Preto în Minas Gerais, Brazilia, pentru topazul imperial, și pegmatitele braziliene pentru cristale incolore uriașe. Katlang în Pakistan pentru rozul natural. Munții Thomas din Utah pentru topazul de culoarea vinului, care se decolorează la soare. Volodarsk-Volînski în Ucraina, Uralii, Schneckenstein în Saxonia, Mexic, Nigeria, Madagascar și Sri Lanka.
- Piatră de naștere pentru
- noiembrie
- Element
- Foc
- Planetă
- Jupiter
- Chakră
- Plexul solar
- Mânuire
- Se decolorează în soare
Cum se formează
Topazul are nevoie de fluor, iar fluorul se adună în ultimii vapori fierbinți pe care îi scoate un granit. Crește în buzunarele pegmatitelor, în golurile lavelor riolitice și în greisen — granit alterat de propriul fluid care iese — alături de beril, turmalină, fluorină și casiterit. Pentru că buzunarele de pegmatit pot fi mari, cristalele de topaz pot fi uriașe: minele ucrainene au dat cristale de peste o sută de kilograme, iar prin muzee stau pietre fațetate de câteva mii de carate, ceea ce spune ceva despre mărimea brutului, nu despre raritatea mineralului.
În mâinile oamenilor
Numele vine probabil de la Topazios, o insulă din Marea Roșie despre care Pliniu spune că dădea piatra. Insula dădea peridot, iar numele au fost lămurite mult mai târziu. Braganza, o piatră de 1.680 de carate din bijuteriile coroanei portugheze, mult timp descrisă drept diamant, se crede astăzi că este topaz. În secolul al XIX-lea, materialul rusesc de culoarea vinului, din Urali, era piatra împăratului, iar „topazul imperial” își ia numele fie de acolo, fie de la Dom Pedro al II-lea al Braziliei, după cum întrebi negustorul.
Varietăți și denumiri comerciale
- Topaz imperial
- Portocaliu-auriu, piersică sau roz-roșcat, de la Ouro Preto. Soiul cel mai valoros, iar termenul este destul de larg cât să merite întrebat ce înțelege vânzătorul prin el.
- Topaz albastru iradiat
- Topaz incolor tratat până la albastru: sky, swiss și london, în ordinea adâncimii culorii. Legitim, și ar trebui declarat, fiindcă topaz albastru netratat de intensitatea aceea practic nu există.
- Topaz „mystic”
- Topaz incolor cu o peliculă metalică subțire pe spate, care dă un curcubeu de baltă de ulei. Acoperirea este la suprafață și se tocește la brâul pietrei.
- Topaz roz
- În cea mai mare parte topaz imperial încălzit ca să i se alunge galbenul. Rozul natural vine de la Katlang, în Pakistan, și este destul de rar cât să se vândă cu certificat.
- „Topaz fumuriu”
- Nu este topaz. Numele se folosește pentru cuarțul fumuriu și, ca „topaz de Madeira”, pentru citrin; amândouă sunt cuarț, iar cuvântul stă acolo ca să ridice prețul.
Cum o deosebești de un fals
Topazul este greu pentru mărimea lui — vizibil mai dens decât cuarțul — și alunecos la pipăit, cu o senzație rece, săpunoasă, pe care șlefuitorii o recunosc imediat. Caută clivajul acela perfect: o suprafață plană, sidefie, perfect netedă, de-a curmezișul cristalului, pe care cuarțul nu o arată niciodată. Citrinul și cuarțul fumuriu, vândute sub nume de topaz, sunt mai ușoare, mai moi și nu au clivaj. O piatră albastră fără nicio incluziune și cu un preț care nu are sens este de obicei topaz iradiat, ceea ce e în regulă, sau sticlă albastră, ceea ce nu e.
Nimic de aici nu cere un laborator și nimic nu este o dovadă. Un magazin care nu vrea să spună dacă o piatră este tratată a răspuns deja la întrebare; întreabă și cere ca răspunsul să fie scris pe bon.
Ce se spune că face
Tradiția îi dă topazului căldura și încrederea, iar în varietățile aurii belșugul — a fost una dintre pietrele obișnuite ale prosperității cu mult înainte ca acest cuvânt să fie folosit pentru el. Lapidariile Renașterii îi dădeau puterea de a răci mânia și de a-l face elocvent pe cel care îl poartă. Merge cu focul, cu Jupiter, cu Săgetătorul și Scorpionul și cu plexul solar. Topazul albastru, fiind un produs al anilor 1970, și-a luat o citire separată și mult mai calmă, în jurul vorbirii și al gâtului.
Viața cu ea
Dur și totuși fragil. Clivajul bazal perfect înseamnă că o lovitură bine dată pe planul potrivit despică topazul curat în două, oricât de bine ar rezista la zgâriere, așa că ferește-l de purtarea brutală și montează-l cu grijă. Nu folosi niciodată ultrasunete sau abur: apă călduță cu săpun și o perie. Ține-l departe de soarele puternic — topazul de culoarea vinului din Utah se decolorează vizibil în câteva zile, cel imperial se decolorează încet, iar căldura poate schimba culoarea amândurora. Apa nu îi face rău.
În magie
Lapidariile medievale susțineau că topazul poate lua căldura din apa care fierbe, și dintr-o mânie la fel, motiv pentru care îl purtau oamenii iuți la supărare. Practica modernă folosește topazul auriu în lucrările pentru belșug și reușită, joia, iar topazul albastru, un produs al anilor 1970, pentru liniște și pentru a vorbi bine. Ține-le pe cele aurii departe de soare.
- Energie
- Proiectivă
- Ziua
- Joi
- Lucrată pentru
- Bani și noroc · Liniște și pace · A vorbi și a fi auzit