Stromatolit
Un stromatolit nu este un mineral. Este o structură: strat peste strat de carbonat depus sub un covor de cianobacterii, care creșteau spre lumină, prindeau sedimentul așezat peste ele și creșteau iar. Tăiat și lustruit, arată benzi fine, ondulate, adunate în domuri și coloane. Este în cea mai mare parte carbonat de calciu, deci 3–4 pe scara Mohs, dacă silicea nu l-a înlocuit; în cazul acela poate ajunge la 7.
Acestea sunt cele mai vechi urme vizibile de viață de pe pământ. Stromatoliții din Pilbara, în vestul Australiei, au în jur de 3,48 miliarde de ani, iar în Groenlanda există candidați contestați cu vreo două sute de milioane de ani mai bătrâni. Organismele care i-au făcut au schimbat planeta: cianobacteriile fac fotosinteză și, în vreun miliard de ani, au pus în aer și în oceane destul oxigen cât să ruginească fierul dizolvat din mare și să facă posibilă viața animală. Aproape tot ce respiră astăzi vine din urma acelui lucru.
Pe scurt
- Culoare
- Roșu, portocaliu și auriu
- Mineral
- O fosilă, nu un mineral
- Formulă
- CaCO₃ + SiO₂
- Duritate
- 3–7 pe scara Mohs
- Sistem de cristalizare
- Niciunul — este o fosilă
- Se găsește în
- Stromatoliții fosili sunt peste tot în lume și în cea mai mare parte precambrieni: vestul Australiei, Bolivia, Maroc, Scutul Canadian, Siberia și Transvaalul în Africa de Sud. Cei vii sunt rari și se țin de ape prea sărate sau prea ciudate pentru animalele care altfel i-ar mânca — Hamelin Pool în Shark Bay, în Australia, insulele Exuma din Bahamas, Cuatro Ciénegas în Mexic și câteva lacuri alcaline.
- Element
- Pământ
- Planetă
- Saturn
- Chakră
- Rădăcină
- Mânuire
- Ferit de apă
Cum se formează
Un covor de cianobacterii este lipicios. Sedimentul fin care trece pe lângă el se prinde, iar carbonatul de calciu precipită în covor și în jurul lui pe măsură ce bacteriile scot dioxidul de carbon din apă. Asta îngroapă colonia, care crește prin stratul nou spre lumină, și ciclul se reia — vreun milimetru într-un an bun. În mii de ani, covoarele construiesc domuri, coloane și căpățâni ca de varză. Ce se păstrează este structura sedimentului, nu organismele.
În mâinile oamenilor
Stromatoliții au stăpânit mările puțin adânci vreme de vreo două miliarde de ani, un răstimp atât de lipsit de evenimente încât geologii îi spun mijlocului său „miliardul plictisitor”. S-au prăbușit în Neoproterozoic, iar explicația obișnuită este pășunatul: odată ce au apărut animale care puteau mânca un covor bacterian, covoarele au supraviețuit doar unde animalele nu ajungeau. Importanța lor științifică datează din 1956, când au fost recunoscuți stromatoliți vii la Shark Bay și s-a văzut că fosilele au corespondenți în zilele noastre.
Varietăți și denumiri comerciale
- Stromatolit columnar
- Coloane suprapuse văzute în secțiune, placa lustruită clasică; materialul bolivian și cel marocan se găsesc des în magazine.
- Stromatolit domal
- Domuri late și joase, tăiate de-a curmezișul ca să arate arce cuibărite unul în altul, ca inelele unui copac.
- Stromatolit silicifiat
- Silexul a înlocuit carbonatul; mai dur, mai sticlos, se lustruiește mai bine și păstrează adesea detalii mult mai fine.
- Trombolit
- Varianta cheagoasă, nu stratificată, construită de o altă așezare a acelorași organisme; se vinde ca stromatolit și geologic este altceva.
- Jasp kambaba
- Se vinde peste tot drept stromatolit fosil. Este un riolit verde cu negru din Madagascar, o rocă vulcanică, fără nicio fosilă în el — același lucru pe care îl spune și pagina jaspului.
Cum o deosebești de un fals
Caută straturi continue, ondulate și paralele, care se îngroașă peste crestele domurilor și se subțiază între ele; asta înseamnă un covor care crește, iar benzile de agat nu fac așa. Agatul umple un gol dinspre exterior spre interior, iar benzile lui se închid în ele însele. Un riolit ca al kambabei are sfere și pete, nu straturi suprapuse. Stromatolitul adevărat este de obicei calcar sau dolomit și face spumă sub o picătură de oțet, dacă nu a fost silicifiat.
Nimic de aici nu cere un laborator și nimic nu este o dovadă. Un magazin care nu vrea să spună dacă o piatră este tratată a răspuns deja la întrebare; întreabă și cere ca răspunsul să fie scris pe bon.
Ce se spune că face
Tradiția îi dă privirea lungă — răbdarea, continuitatea, senzația de a fi un element într-o serie foarte lungă — și se dă oamenilor a căror muncă nu își va arăta rezultatele prea curând. Merge cu pământul, cu Saturn, cu Capricornul și Taurul și cu centrul rădăcinii. Pentru o dată, citirea decurge din obiect: o piatră care a avut nevoie de zece mii de ani ca să crească un lat de palmă este o emblemă rezonabilă pentru lucrul făcut încet.
Viața cu ea
Stromatolitul de carbonat este moale și nu suportă nici lovitura, nici acidul; ține-l departe de oțet, de lămâie și de soluțiile de decalcifiere și spală-l în apă simplă, fără să-l lași la înmuiat. Bucățile silicifiate sunt destul de dure cât să fie tratate ca orice agat. Soarele nu este o problemă pentru niciunul. Plăcile lustruite au uneori fisuri umplute cu rășină, care se înmoaie în apă fierbinte, așa că spală-le cu apă rece. Dacă al tău face spumă sub oțet, este calcar și ar trebui ținut definitiv departe de orice acid.
În magie
Stromatolitele, cea mai veche mărturie a vieții pe Pământ, sunt folosite în practica modernă pentru lucrul cu strămoșii la cea mai mare scară și pentru răbdare: o felie pe altar de-a lungul unei lucrări lungi, o bucată ținută în mână într-o meditație despre timpul adânc. Nu e legată de ele nicio magie mai veche. Piesele carbonatate trebuie ținute departe de sare și de spălatul cu oțet.
- Energie
- Receptivă
- Ziua
- Sâmbătă
- Lucrată pentru
- Împământare și răbdare