Agat
Agatul este calcedonie — cuarț în fibre prea fine ca să se vadă — depusă în benzi, una după alta, pe interiorul unei cavități din rocă. Benzile urmează forma golului, așa că o felie arată inele în inele, în gri, alb, maro și roșu de la urme de fier, și uneori o căptușeală de cristale deschise acolo unde umplerea s-a oprit.
Este una dintre pietrele cele mai lucrate din istorie: epoca de piatră o cioplea în lame, romanii își tăiau sigiliile în ea, iar orășelul Idar-Oberstein din Renania o șlefuiește din secolul al XIV-lea și o vopsește din al XIX-lea, motiv pentru care mai tot agatul aprins dintr-un magazin nu are culoarea cu care s-a născut. Teofrast l-a consemnat pe la 300 î.Hr. și l-a numit după râul Achates din Sicilia, unde se găsea; numele a supraviețuit râului.
Pe scurt
- Culoare
- Roșu, portocaliu și auriu
- Mineral
- Calcedonie
- Formulă
- SiO₂
- Duritate
- 6,5–7 pe scara Mohs
- Sistem de cristalizare
- Trigonal
- Se găsește în
- Brazilia și Uruguay mai presus de toate; Mexic, India, Madagascar, Botswana, Germania și țărmurile Lacului Superior.
- Element
- Pământ
- Planetă
- Mercur
- Chakră
- Rădăcină
- Mânuire
- Suportă și apa, și lumina
Cum se formează
Un agat începe ca o bulă de gaz în lava care se răcește. Mult după ce curgerea s-a răcit de tot, apă cu silice dizolvată se strecoară în gol, iar silicea iese din ea ca un strat de calcedonie pe pereți, apoi altul peste el, și încă unul, fiecare urmând forma celui dinainte; acolo unde apa s-a schimbat, urma de fier din ea a schimbat culoarea benzii. Cum ajung benzile atât de regulate se discută încă — nimeni n-a făcut un agat în laborator — dar rezultatul e un nodul care arată inele când e tăiat, sau o geodă goală cu cristale în mijloc acolo unde umplerea s-a terminat. Agatul dantelă albastră crește la fel într-o crăpătură în loc de bulă, iar agatul mușchi e felul simplu cu clorit verde crescut prin el ca buruiana.
În mâinile oamenilor
A fost tăiat cu mult înainte să fie numit: epoca de piatră îl lucra pentru că se desface în muchie, iar în epoca bronzului era găurit pentru mărgele în valea Indului și cioplit în sigilii-cilindru în Mesopotamia. Roma l-a gravat pentru inele cu sigiliu și camee, Bizanțul l-a prefăcut în cupe, iar de pe la 1375 satul Idar-Oberstein din Germania șlefuia nodulii locali pe roți de gresie învârtite de râu. Când filoanele de la Idar s-au terminat, în anii 1800, emigranții lui au dat peste agatele uriașe și palide ale Braziliei și le-au trimis acasă, iar orașul a descoperit cum să le vopsească — zahăr și acid pentru negru, săruri de fier pentru roșu, albastru de Prusia pentru albastru — ceea ce e industria și azi.
Varietăți și denumiri comerciale
- Agat dantelă albastră
- Albastru-deschis și alb în benzi fine, ondulate, dintr-un singur district din Namibia; cea mai blândă culoare din familie și cea mai copiată.
- Agat mușchi
- Deloc în benzi: calcedonie limpede cu clorit verde crescut prin ea în frunze, așa încât o felie arată ca un iaz.
- Agat dantelă nebună
- Din Chihuahua, în Mexic, benzi roșii, galbene și albe împăturite în bucle și ochi, tăiat pentru model mai degrabă decât pentru culoare.
- Agat de foc
- Calcedonie peste straturi de oxid de fier atât de subțiri încât despică lumina, așa că piatra maro fulgeră verde și portocaliu când o întorci.
- Agat copac
- Calcedonie albă cu dendrite verde-închis ramificate prin ea ca un desen de copac; același lucru ca agatul mușchi, pe alb.
- Agat floare
- Calcedonie roz și crem din Madagascar cu flori mărunte, rotunde, de calcedonie crescute prin ea, nouă în comerț din 2018.
Cum o deosebești de un fals
Agatul natural e liniștit: griuri, alburi, maro și roșuri stinse, cu benzi care variază în lățime și uneori se întrerup. O felie în albastru electric, magenta sau violet a fost vopsită, iar vopseaua se adună în benzile mai poroase, așa că culoarea stă în unele inele și în altele nu. Agatul vopsit în negru se vinde ca onix, și s-a vândut dintotdeauna. Agatul adevărat e destul de dur cât să zgârie sticla și e rece la atingere; imitațiile de sticlă arată bule rotunde și sunt calde, iar una din rășină se zgârie cu cuțitul. Sub lupă, o bandă adevărată e făcută din fibre, toate îndreptate în același sens de-a curmezișul ei.
Nimic de aici nu cere un laborator și nimic nu este o dovadă. Un magazin care nu vrea să spună dacă o piatră este tratată a răspuns deja la întrebare; întreabă și cere ca răspunsul să fie scris pe bon.
Ce se spune că face
Cea mai veche piatră din colecție, cu cea mai veche reputație: Pliniu o avea deja ca piatră împotriva furtunilor și scorpionilor, iar lapidariile medievale o dădeau țăranilor pentru recolte. Citirea modernă e statornicia — o piatră pentru muncă înceată și răbdare lungă, pe ideea că ceva depus câte o bandă subțire de-a lungul erelor ar putea ști ceva despre a nu te grăbi.
Viața cu ea
Cea mai ușor de avut piatră care există. Spal-o în orice, poart-o oriunde și las-o la soare; doar una vopsită poate păli, și nici aceea nu avea de la început culoarea pe care o credeai.
În magie
Agatul are cea mai lungă urmă scrisă din tot dulapul. Pliniu povestește că magii îl ardeau ca să abată furtunile, lapidariile medievale îl dădeau plugarilor pentru recoltă, iar mărgelele de agat gravate din Tibet, dzi, sunt purtate și azi ca protecție. Vrăjitoarele de azi îl folosesc în magia grădinii, îngropat la marginea unui strat, și pentru statornicie într-o lucrare lungă. Nimic dintr-un ritual nu-i poate face rău.
- Energie
- Receptivă
- Ziua
- Miercuri
- Lucrată pentru
- Protecție · Împământare și răbdare