Vanadinit
Vanadinitul este clorovanadat de plumb, Pb₅(VO₄)₃Cl, un membru al grupului apatitului și unul dintre cele mai vii minerale care există: portocaliu-roșu până la roșu-sângeriu și brun, în butoiașe hexagonale scurte și plăci turtite, cu un luciu rășinos. Este moale, 3–4 pe scara Mohs, și foarte greu pentru mărimea lui, fiindcă aproape trei sferturi din greutatea lui sunt plumb. Plumbul acela este și motivul pentru care pagina se termină cu un avertisment.
Cristalele sunt adesea goale pe dinăuntru. Vanadinitul crește cel mai repede pe marginile unei fețe, așa că un butoiaș poate ajunge o ramă de cristal în jurul unui gol — un cristal „de pâlnie”, același habitus care face un fulg de nea sau o pâlnie de sare. Trece treptat și în mimetit, pe măsură ce arsenul înlocuiește vanadiul; intermediarul se cheamă endlichit, iar un singur cristal poate trece de la unul la altul, ceea ce se vede ca benzi de culoare de la roșu prin portocaliu până la galben pal.
Pe scurt
- Culoare
- Roșu, portocaliu și auriu
- Mineral
- Fosfat
- Formulă
- Pb₅(VO₄)₃Cl
- Duritate
- 3–4 pe scara Mohs
- Sistem de cristalizare
- Hexagonal
- Se găsește în
- Mibladen și Touissit în Maroc, care împreună dau aproape tot vanadinitul de pe rafturile magazinelor. Mai sunt minele Old Yuma și Apache din Arizona, Chihuahua în Mexic, Tsumeb în Namibia și Córdoba în Argentina.
- Element
- Foc
- Planetă
- Marte
- Chakră
- Sacrală
- Mânuire
- Suportă și apa, și lumina
Cum se formează
Vanadinitul este un mineral secundar. Se formează în partea de sus, oxidată, a unui zăcământ de plumb, acolo unde apa subterană a descompus galena inițială, iar vanadiul a fost spălat din roca din jur și adus acolo. Asta cere un climat arid — destulă apă cât să mute lucrurile, nu destulă cât să le spele — de aceea marile localități sunt în Maroc, Arizona, Mexic și Namibia, nu în ținuturi umede. Stă în goluri și pe barită și goethit, iar grupurile cele mai frumoase au avut nevoie de mii de ani de evaporare lentă ca să se ridice.
În mâinile oamenilor
Andrés Manuel del Río, la Ciudad de México, în 1801, a găsit un element nou într-un minereu brun de plumb de la Zimapán și l-a numit eritroniu, după roșul sărurilor lui. Un chimist francez i-a spus că a găsit doar crom, iar el și-a retras revendicarea. Nils Gabriel Sefström a găsit același element în fierul suedez, în 1830, și l-a numit vanadiu, după Vanadís, un nume al zeiței nordice Freyja, pentru culorile frumoase ale compușilor lui. Wöhler a arătat apoi că del Río avusese dreptate de la bun început, iar mineralul la care se uitase a fost numit vanadinit în 1838. Vanadiul de azi intră mai ales în oțel: câteva zecimi de procent îl fac dramatic mai tenace.
Varietăți și denumiri comerciale
- Vanadinit de Mibladen
- Clasicul: butoiașe portocaliu-roșii adânci, împrăștiate pe barită albă. Aproape tot vanadinitul care circulă este acesta și se extrage și acum.
- Cristale de pâlnie
- Butoiașe goale, crescute ca o ramă în jurul unui centru gol. Căutate de colecționari și foarte ușor de rupt.
- Endlichit
- Vanadinit cu arsen, pe drumul spre mimetit; mai palid, mai gălbui și adesea zonat ca culoare chiar în interiorul unui singur cristal.
- Vanadinit brun
- Habitusul din Arizona este adesea un brun-roșcat închis la cristalele mai groase; același mineral, mai puțin fotogenic și uneori mai bine format.
- Descloizit și mottramit
- Ceilalți vanadați de plumb care cresc odată cu el, bruni și verzi; se vând des drept vanadinit și nu sunt aceeași specie.
Cum o deosebești de un fals
Culoarea și forma împreună sunt aproape de neconfundat: butoiașe hexagonale portocaliu-roșii, sticloase spre rășinoase, așezate liber pe o matrice. Greutatea confirmă — densitatea este aproape 7, așa că o bucată mică pare greșită în mână. Wulfenitul este tot portocaliu, dar crește în plăci pătrate subțiri. Crocoitul este roșu, dar în ace lungi și subțiri. Realgarul este roșu și moale, dar se descompune la lumină, ceea ce vanadinitul nu face.
Nimic de aici nu cere un laborator și nimic nu este o dovadă. Un magazin care nu vrea să spună dacă o piatră este tratată a răspuns deja la întrebare; întreabă și cere ca răspunsul să fie scris pe bon.
Ce se spune că face
Tradiția îi dă vanadinitului pofta și avântul — începutul unui lucru, nu terminarea lui — și este piatra recomandată oamenilor care pot să planifice, dar nu pot să pornească. Merge cu focul, cu Marte, cu Berbecul și Scorpionul și cu centrul sacral. Culoarea și legătura cu un metal care întărește oțelul fac toată treaba, ceea ce merită spus, pentru că mineralul este și două treimi plumb, iar o bună parte din ce se scrie despre purtarea lui și despre făcut apă cu el sunt sfaturi de neurmat.
Viața cu ea
Nu face elixiruri, nu îl pune în tumbler, nu îl șlefui și nu-l găuri, și spală-te pe mâini după ce umbli cu el. Vanadinitul este un mineral de plumb, iar plumbul se absoarbe prin intestin; riscul de la un exemplar compact este mic, cel de la praful lui nu este. Este și moale, și casant, cu cristale care se desprind de pe matrice la o atingere, așa că este o piesă de vitrină, nu o piatră de buzunar. Ține-l uscat și suflă praful de pe el. Lumina nu îl afectează.
În magie
Vanadinitul e folosit în practica modernă pentru elan: o piesă pe birou sau pe altar în lucrările pentru a începe ceva amânat prea mult, lângă o lumânare roșie, marțea. E un mineral de plumb, așa că e o piatră de pus jos și de privit, niciodată de ținut în mână de-a lungul unui ritual, de pus în apă sau de purtat, iar orice vrajă cu el se încheie cu spălatul pe mâini.
- Energie
- Proiectivă
- Ziua
- Marți
- Lucrată pentru
- Curaj și elan