Pietre după chakră
Cele șapte centre, culoarea dată fiecăruia și pietrele care ajung trecute la el.
Chakrele vin din hinduismul și budismul tantric, unde sunt puncte de concentrare într-un sistem de respirație și meditație, nu organe. Curcubeul cu șapte centre pe care îl desenează magazinele este mai tânăr decât pare: a fost fixat în engleză de traducerea lui Arthur Avalon din 1919 și colorat pe parcursul secolului XX. Pietrele sunt potrivite cu centrele aproape exclusiv după culoare, motiv pentru care sortarea de mai jos iese atât de curată.
Este o hartă a unei stări, nu a anatomiei. Într-un corp nu există nicio chakră, iar pietrele sunt un fel de a-ți aminti cu ce stare voiai să stai de vorbă.
Cele șapte centre
Rădăcină
Pământ sub picioare, siguranță, podeaua practică a lucrurilor: chiria, somnul, putința de a sta locului. I se dau pietrele întunecate și roșii, cele grele, care se simt ca ceva în buzunar.
Sacrală
Poftă, căldură, dorința de lucruri — și creativă, și fizică. Portocaliu, iar în practică aproape întotdeauna carneol.
Plexul solar
Curaj și stăpânire de sine: centrul care ar trebui să țină atunci când trebuie să intri într-o încăpere plină. Pietre aurii și galbene, cele care par luminate dinăuntru.
Inimă
Afecțiune, doliu, iertare, tot mijlocul acela moale. Verde prin tradiție și roz din obișnuință, motiv pentru care cuarțul roz stă aici și nu lângă celelalte cuarțuri.
Gât
Spusul lucrului. Pietre albastru-deschis și albastre-verzui, iar cele mai vechi două dintre ele, turcoazul și acvamarinul, au fost purtate de călători și de marinari: oameni a căror viață depindea de a fi înțeleși departe de casă.
Al treilea ochi
Vederea tiparului, nu a bucăților: intuiție, vise, senzația că ceva e pe cale să capete sens. Albastru închis și pietrele care fulgeră când sunt mișcate.
Coroană
Capătul drumului, acolo unde sistemul încetează să mai fie despre tine. Pietre violete și incolore, cele care lasă cea mai multă lumină să treacă, cu ametistul și cuarțul transparent în frunte.