Iolit
Iolitul este numele comercial al cordieritului, Mg₂Al₄Si₅O₁₈. Ciudățenia lui este pleocroismul, iar iolitul are cel mai puternic pleocroism dintre gemele obișnuite: același cristal este albastru-violet privit pe o axă, aproape incolor pe a doua și galben-cenușiu pe a treia. Întorci piatra tăiată și culoarea se schimbă. Numele vine din grecescul ion, violetă, iar numele mineralului îl cinstește pe Louis Cordier, care l-a descris în 1809.
Este dur, 7 până la 7,5, dar are o direcție de clivaj bun, iar șlefuitorul trebuie să orienteze materialul brut astfel încât albastrul să iasă în sus — un iolit prost orientat arată cenușiu și spălăcit, motiv pentru care pietrele ieftine dezamăgesc atât de des. Numele comercial vechi este safir de apă, saphir d'eau, iar mineralogia mai veche îi spune dicroit din același motiv pentru care toți ceilalți îi spun iolit. O parte din materialul indian poartă plăcuțe de hematit care dau o sclipire roșie, vândută ca iolit însângerat sau ca iolit cu aventurescență.
Pe scurt
- Culoare
- Albastru
- Mineral
- Silicat
- Formulă
- Mg₂Al₄Si₅O₁₈
- Duritate
- 7–7,5 pe scara Mohs
- Sistem de cristalizare
- Ortorombic
- Se găsește în
- India, din Tamil Nadu și Andhra Pradesh, este principala sursă de material de gemă. Mai există în Sri Lanka, Madagascar, Tanzania, Myanmar, Brazilia, Norvegia, Finlanda, Groenlanda și în Wyoming și Connecticut.
- Element
- Aer
- Planetă
- Saturn
- Chakră
- Al treilea ochi
- Mânuire
- Suportă și apa, și lumina
Cum se formează
Cordieritul este indicatorul de presiune joasă dintre silicații de aluminiu. Crește acolo unde o rocă bogată în aluminiu este încălzită fără să fie îngropată prea adânc — în cornene, în jurul unei intruziuni granitice, și în șisturi și gnaise de grad mediu. Dacă distenul înseamnă presiune mare, iar andaluzitul înseamnă cald și de suprafață, cordieritul spune că roca a fost coaptă, nu strivită, și stă alături de andaluzit, silimanit, granat și biotit.
În mâinile oamenilor
Cunoscut ca safir de apă cu mult înainte ca Cordier să îl numească, și tăiat în Europa ca înlocuitor ieftin de safir albastru. Faima lui de azi se sprijină însă pe o afirmație care cere prudență: că navigatorii vikingi foloseau plăcuțe subțiri de iolit ca filtru polarizant, ca să găsească soarele prin nori. Sagele pomenesc într-adevăr o piatră a soarelui, Thorkild Ramskou a propus în 1967 un cristal polarizant, iar comerțul cu geme a lipit povestea de iolit. Dovezile fizice cele mai bune, printre care un cristal recuperat dintr-o epavă din secolul al XVI-lea de lângă Alderney, arată însă spre spatul de Islanda, calcitul limpede care are o pagină a lui aici.
Varietăți și denumiri comerciale
- Iolit de gemă
- Pietre fațetate albastru-violet, de obicei indiene sau srilankeze, tăiate cu axa albastră în sus.
- Iolit însângerat
- Străbătut de plăcuțe roșii de hematit, așa că piatra sclipește arămiu pe violet.
- Iolit cu aventurescență
- Material indian cu destul hematit și goethit cât să sclipească pe toată suprafața.
- Iolit ochi de pisică
- Material rar, cu incluziuni fine paralele, tăiat caboșon ca să arate o singură dungă de lumină.
- Cordierit masiv
- Materialul metamorfic cenușiu, formator de rocă, obișnuit ca pământul și fără interes pentru un bijutier.
Cum o deosebești de un fals
Întoarce-l. Puține pietre își schimbă culoarea atât de tare de la o direcție la alta, iar niciuna dintre imitațiile albastre obișnuite nu o face deloc. Tanzanitul este și el pleocroic, dar merge albastru–violet–vișiniu, este mai moale și vizibil mai greu. Safirul este mult mai dur și mai greu. Sticla albastră, spinelul și cuarțul sintetic arată aceeași culoare din orice unghi. Iolitul este și relativ ușor în mână pentru mărimea lui.
Nimic de aici nu cere un laborator și nimic nu este o dovadă. Un magazin care nu vrea să spună dacă o piatră este tratată a răspuns deja la întrebare; întreabă și cere ca răspunsul să fie scris pe bon.
Ce se spune că face
Este citit ca o piatră a direcției: să știi încotro s-o iei, să vezi o situație așa cum este, cu vechea poveste a navigației în spatele tuturor acestor lucruri. Este dat lui Saturn, Balanței și Săgetătorului, și celui de-al treilea ochi. Povestea busolei vikinge explică mai tot restul, așa că pare corect să se spună pe aceeași pagină că dovezile înclină spre calcit.
Viața cu ea
Destul de dur pentru un inel, dar are clivaj, așa că o lovitură pe muchia unei pietre fațetate poate porni o despicătură. Apa și lumina sunt în regulă. Fără ultrasunete și fără curățare cu abur. Montează-l cu colțurile protejate și păstrează-l separat de pietrele mai dure, care îi zgârie lustrul și îi tocesc schimbarea de culoare.
În magie
Magia iolitului urmează povestea navigatorului viking: practica modernă îl folosește pentru găsirea direcției — o piatră ținută în mână când hotărăști încotro s-o apuci sau purtată la drum — și pentru călătoriile lăuntrice în meditație și divinație. Cum dovezile înclină spre calcit ca piatră a soarelui a vikingilor, pretenția iolitului e una împrumutată. E sigur în apă și la lumină.
- Energie
- Proiectivă
- Ziua
- Sâmbătă
- Lucrată pentru
- Studiu și gândire limpede · Divinație și intuiție