EN RO
O masă rotunjită de cristale de azurit albastru-închis cu o urmă de malachit verde, de la La Sal, în Utah, pe fond cenușiu.
Foto: Ivar Leidus · CC BY-SA 4.0 · Wikimedia Commons

Azurit

Carbonat · 3,5–4 pe scara Mohs

Albastrul adânc al cuprului, și albastrul a jumătate din picturile Europei dinainte de 1700.

Apă · Jupiter · Al treilea ochi

  • pătrundere
  • intuiție
  • studiu
  • ochiul lăuntric

Azuritul este un carbonat de cupru, albastrul adânc care se formează acolo unde minereul de cupru se alterează, și e geamănul malachitului, cel verde: aceleași elemente în proporții ușor diferite, crescute unul lângă altul în partea de sus, oxidată, a unui zăcământ de cupru. Lăsat în aer umed destul de mult se preface el însuși în malachit, motiv pentru care cerurile albastre ale unor picturi vechi s-au făcut verzi.

A fost albastrul Europei medievale. Lapis lazuli trebuia să vină din Afganistan și costa mai mult decât aurul; azuritul venea din minele de cupru ale Ungariei și Germaniei, și a fost măcinat în albastrul mai tuturor picturilor pe panou și manuscriselor din secolul al XII-lea până când s-a inventat albastrul de Prusia, în 1704 — numele, din persanul pentru albastru, e același ca al lapisului. Cristalele pe care le vor colecționarii sunt de la Bisbee, în Arizona, de la Tsumeb, în Namibia, de la Chessy, lângă Lyon, al cărei nume a dat vechiul termen chessylit, și din minele Marocului.

Pe scurt

Culoare
Albastru
Mineral
Carbonat
Formulă
Cu₃(CO₃)₂(OH)₂
Duritate
3,5–4 pe scara Mohs
Sistem de cristalizare
Monoclinic
Se găsește în
Arizona (Bisbee, Morenci), Namibia (Tsumeb), Maroc (Touissit), Utah, Australia, Franța (Chessy), Mexic.
Element
Apă
Planetă
Jupiter
Mânuire
Ferit de apă și de soare
  1. 1Talc
  2. 2Gips
  3. 3Calcit
  4. 4Fluorină
  5. 5Apatit
  6. 6Ortoză
  7. 7Cuarț
  8. 8Topaz
  9. 9Corindon
  10. 10Diamant
Azurit, la 3,5–4 pe scara Mohs, unde fiecare mineral le zgârie pe cele dinaintea lui.

Îngrijirea pietrelor

Cum se formează

Când un corp de minereu sulfuros de cupru e ridicat în bătaia ploii, sulfurile se descompun, cuprul intră în soluție și iese din nou ca carbonat acolo unde apa întâlnește calcar sau dioxid de carbon: azurit acolo unde e puțin mai puțină apă și puțin mai mult dioxid de carbon, malachit acolo unde e mai multă apă. De aceea cele două cresc împreună, de aceea azuritul e de obicei cristalul mai vechi, cu malachitul formându-se pe el, și de aceea azuritul e mai rar — condițiile care îl fac sunt cele mai înguste. Cristalele cele mai fine cresc în cavitățile deschise ale zonei oxidate, deasupra pânzei freatice, în minele de deșert din Arizona, Namibia și Maroc, unde zona e adâncă și uscată.

În mâinile oamenilor

Egiptenii l-au folosit ca pigment din dinastia a IV-a, deși albastrul lor faimos era o sticlă pe care o făceau ei; Roma îl avea drept caeruleum din minele Armeniei și Ciprului. Din secolul al XII-lea a fost albastrul de toată ziua al picturii europene, extras în Saxonia, Ungaria și Tirol și vândut ca azzurro della Magna, albastru german; aproape fiecare mantie și fiecare cer albastru dintr-o pictură nordică dinainte de 1700 e azurit, iar acolo unde pictura a stat în umezeală mantia e acum verde. A ieșit din uz când minele de cupru ale Germaniei au secat și au sosit albastrurile sintetice, și s-a întors în secolul al XIX-lea ca mineral de colecție, cu Bisbee și Chessy dând cristalele clasice.

Varietăți și denumiri comerciale

Azurit de Bisbee
Cristalele din Arizona, întunecate și lucioase, de la mina Copper Queen; piesele clasice ale secolului al XIX-lea.
Sori de azurit
Discuri plate albastre de azurit crescute în caolin alb la Malbunka, în Australia, vândute întregi ca o imagine a unui soare.
Azurit–malachit
Cele două carbonate crescute împreună în benzi albastre și verzi, tăiate și lustruite, și forma pe care o folosesc mai toate bijuteriile.
Chessylit
Numele vechi al azuritului, după Chessy-les-Mines de lângă Lyon, ale cărei cristale au umplut vitrinele anilor 1800.

Cum o deosebești de un fals

Azuritul e moale, greu și de un albastru atât de închis încât e aproape negru într-un cristal mare; un cuțit îl zgârie, face spumă într-o picătură de oțet, iar acolo unde s-a alterat arată o pieliță verde de malachit. Howlitul vopsit și „azuritul” reconstituit — pulbere în rășină — sunt falsurile, și amândouă sunt mai ușoare și niciunul nu face spumă; cele din rășină miros și a plastic când sunt încălzite. Lapisul e mai dur, pătat cu pirită și nu face spumă. Sodalitul n-are verde nicăieri pe el. Azuritul lustruit e adesea stabilizat cu rășină ca să nu se fărâmițeze, ceea ce e acceptat și rareori spus.

Nimic de aici nu cere un laborator și nimic nu este o dovadă. Un magazin care nu vrea să spună dacă o piatră este tratată a răspuns deja la întrebare; întreabă și cere ca răspunsul să fie scris pe bon.

Ce se spune că face

Piatra ochiului lăuntric în liste, pentru albastru, și a studiului, pentru cărturarii medievali ale căror cărți erau pictate cu el: dată pentru pătrundere, pentru cercetare și pentru felul de intuiție care vine din a fi citit destul. Lapidariile vechi l-au confundat mai mult cu lapisul și i-au dat reputația lapisului, pe care cele moderne au păstrat-o.

Viața cu ea

Ține-l uscat și ferit de soare. Apa și umezeala îl fac verde, lumina îl întunecă și e moale; șterge-l cu o cârpă uscată și umblă cu el cât de puțin îngăduie cristalele.

În magie

Azuritul a fost albastrul manuscriselor și al altarelor pictate din Evul Mediu, iar în practica modernă e piatra ochiului lăuntric: folosită pentru divinație, lucrul cu visele și înțelegerea care vine din studiu, adesea alături de lapis. Se înverzește la umezeală și se tocește la lumină și e un mineral de cupru, așa că rămâne pe altar, uscat și nemăcinat.

Energie
Receptivă
Ziua
Joi

Pietrele în magie

Alte pietre de culoarea asta