Larimar
Larimarul este pectolit, NaCa₂Si₃O₈(OH), într-un albastru pe care pectolitul nu are de ce să îl aibă. Pectolitul obișnuit este alb și crește în ace; acesta este albastru de cer spre verde de mare, pătat cu alb, iar culoarea vine din cupru așezat acolo unde ar trebui să fie calciu. Provine dintr-o singură zonă mineralizată din munții de deasupra orașului Barahona, în Republica Dominicană, și de nicăieri altundeva de pe Pământ.
Duritate 4,5 până la 5, puțin pentru o piatră vândută mai ales montată în argint, iar structura fibroasă face ca lustrul să iasă bine, dar muchia să se ciobească. Materialul cel mai bun are un albastru puternic și uniform; calitatea obișnuită este pătată, cu zone albe și cu rugină roșu-brună din roca din jur. Atât culoarea, cât și mineralul sunt instabile în condiții greșite: soarele prelungit decolorează larimarul, iar căldura o face mai repede, motiv pentru care o piesă uitată pe bordul mașinii se întoarce verde-cenușie.
Pe scurt
- Culoare
- Albastru
- Mineral
- Silicat
- Formulă
- NaCa₂Si₃O₈(OH)
- Duritate
- 4,5–5 pe scara Mohs
- Sistem de cristalizare
- Triclinic
- Se găsește în
- Los Chupaderos, în Sierra de Bahoruco, deasupra orașului Barahona — o singură exploatare, de câteva sute de metri, și unica sursă comercială din lume. Pietricele rotunjite de apă apar pe plajele din aval, și așa a fost descoperit.
- Element
- Apă
- Planetă
- Neptun
- Chakră
- Gât
- Mânuire
- Se decolorează în soare
Cum se formează
Lavă bazaltică a erupt pe fundul mării și s-a răcit cu cavități de gaz în ea. Apa fierbinte care a trecut apoi prin rocă a umplut acele cavități cu pectolit, iar acolo unde fluidul purta cupru, pectolitul a crescut albastru. Zăcământul se află într-o grămadă de roci vulcanice alterate, iar zonele albastre sunt buzunare și vine în ea, nu un strat continuu, motiv pentru care mina este o rețea de puțuri mici, nu o carieră.
În mâinile oamenilor
Oamenii locului cunoșteau pietricelele de pe plajă cu mult înainte ca cineva să sape după ele; un preot dominican a cerut în 1916 permisiunea de a exploata piatra și a fost refuzat. Povestea modernă începe în 1974, când Miguel Méndez și voluntarul american Norman Rilling au urcat pe firul apei până la sursă. Méndez i-a dat numele fiicei lui, Larissa, plus cuvântul spaniol pentru mare, mar. Cincizeci de ani mai târziu este piatra emblematică a țării și o parte însemnată din comerțul turistic.
Varietăți și denumiri comerciale
- Albastru vulcanic
- Cea mai bună calitate: albastru adânc și uniform, cu puțin alb, și prețuit ca atare.
- Larimar marmorat
- Albastru și alb într-un desen de carapace de broască țestoasă; înfățișarea cea mai cunoscută și grosul pieței.
- Larimar verde
- Verde de mare în loc de albastru de cer, din zonele unde conținutul de cupru este mai mic.
- Larimar cu hematit
- Pete roșii-ruginii prin albastru, de la fierul din bazaltul din jur; detestat de negustori, plăcut unor colecționari.
- Pectolit alb
- Mineralul obișnuit, în ace albe radiale, din Italia, Canada, New Jersey și multe alte locuri.
Cum o deosebești de un fals
Desenul este testul: larimarul adevărat este pătat și fibros, cu zone albe cu margini moi și un luciu mătăsos slab acolo unde acele prind lumina. Howlitul și magnezitul vopsite au o culoare uniformă, cu vopseaua strânsă în vinișoare. Plasticul și sticla albastră sunt calde la atingere și prea uniforme. Amazonitul este mai dur și are sclipiri plate de clivaj. Crisocola este mai moale, mai verde și de obicei de un albastru de cupru mai aprins.
Nimic de aici nu cere un laborator și nimic nu este o dovadă. Un magazin care nu vrea să spună dacă o piatră este tratată a răspuns deja la întrebare; întreabă și cere ca răspunsul să fie scris pe bon.
Ce se spune că face
Este citit ca o piatră a calmului și a vorbirii pe șleau, fără aprindere: merge la gât, la Neptun și la Pești. Tradiția este în întregime modernă — piatra este cunoscută de cincizeci de ani — iar mare parte din ea s-a strâns în anii 1980 în jurul unei afirmații a lui Edgar Cayce, că o piatră albastră se va găsi pe o insulă din Caraibe. Afirmația a venit prima, iar piatra a fost potrivită după ea, și merită știut.
Viața cu ea
Ține-l ferit de soare. Aceasta este singura regulă care contează, fiindcă albastrul chiar se decolorează, iar nicio îngrijire ulterioară nu îl aduce înapoi. Apa este bună pentru o spălare scurtă, dar nu pentru înmuiere, fiindcă piatra este pe alocuri poroasă. Evită ultrasunetele și aburul, scoate inelul înainte de orice treabă abrazivă și păstrează-l la întuneric.
În magie
Larimarul a intrat în practică în anii 1980 pe baza profeției lui Edgar Cayce despre o piatră albastră din Atlantida și e folosit pentru liniște, pentru vorba fără patimă și în lucrările cu marea și apa. Vine din Republica Dominicană și de nicăieri altundeva. Ferește-l de soare, care îl decolorează, și de băile lungi.
- Energie
- Receptivă
- Ziua
- Joi
- Lucrată pentru
- Liniște și pace · A vorbi și a fi auzit