Turcoaz
Un fosfat hidratat de cupru și aluminiu care se formează în roci uscate și alterate, pe unde a curs apă freatică prin minereu de cupru — de aceea vine din deșerturi. Cuprul îl face albastru, fierul îl împinge spre verde. Este moale, poros și plin de roca-gazdă, ale cărei vinișoare întunecate sunt matricea pe care unii o vor, iar alții plătesc în plus ca să o evite.
Este extras de șase mii de ani, în Sinai de către egipteni și la Nishapur, în Persia, de unde cel mai fin albastru uniform își ia și azi numele. A ajuns în Europa prin negustori turci, iar numele nu înseamnă altceva: pierre turquoise, piatra turcească. Porozitatea lui este toată povestea — turcoazul netratat absoarbe încet uleiurile pielii și se închide la culoare, de aceea majoritatea pietrelor de azi sunt stabilizate cu rășină și de aceea piesele moștenite sunt adesea verzi.
Pe scurt
- Culoare
- Albastru
- Mineral
- Fosfat
- Formulă
- CuAl₆(PO₄)₄(OH)₈·4H₂O
- Duritate
- 5–6 pe scara Mohs
- Sistem de cristalizare
- Triclinic
- Se găsește în
- Iran, sud-vestul Statelor Unite (Arizona, Nevada, New Mexico), China și Egipt.
- Piatră de naștere pentru
- decembrie
- Element
- Apă
- Planetă
- Jupiter
- Chakră
- Gât
- Mânuire
- Ferit de apă și de soare
Cum se formează
Turcoazul se formează aproape de suprafață, în ținuturi uscate, unde apa freatică acidă spală cuprul dintr-un zăcământ și fosforul din rocă și le lasă pe amândouă în crăpăturile gazdei alterate, ca filoane, vinișoare și noduli; aproape niciodată nu face un cristal care să se vadă. Cuprul e albastrul; fierul în locul aluminiului îl face verde; roca gazdă rămasă în vinișoare e matricea, iar o plasă fină din ea e pânza de păianjen. Fiind poros și născut în intemperii, absoarbe grăsimea pielii și își schimbă culoarea cu purtarea. Nishapurul din Iran e exploatat de două mii de ani, iar mai tot turcoazul american e un produs secundar al minelor de cupru.
În mâinile oamenilor
Patru brățări de turcoaz și aur de pe brațul unei regine îngropate la Abydos pe la 3000 î.Hr. sunt printre cele mai vechi bijuterii cunoscute, iar egiptenii l-au scos din Sinai sub zeița Hathor, Doamna Turcoazului. E piatra națională a Persiei, pe cupole și în numele pirouzeh, victorie, iar cuvântul european e francezul pentru turcesc, fiindcă a venit prin Turcia. Aztecii au făcut măști și șerpi din mozaic de turcoaz; strămoșii pueblo l-au lucrat la Chaco Canyon acum o mie de ani; iar argintarii navajo și zuni l-au făcut piatra Sud-Vestului american din anii 1880 încoace. Decembrie îl are.
Varietăți și denumiri comerciale
- Persan
- Din Nishapur, în albastrul de ou de măcăleandru cu puțină matrice care e standardul din Evul Mediu încoace.
- Sleeping Beauty
- Albastrul curat, ca cerul, fără matrice, al unei singure mine din Arizona, închisă în 2012 și cu prețul pe măsură.
- Pânză de păianjen
- Albastru prins într-o plasă fină de matrice închisă; Kingman din Arizona e cel obișnuit, iar Lander Blue din Nevada cel mai rar turcoaz care există.
- Hubei
- Chinezesc, și mai tot ce se vinde azi: mai verde și mai vinos, și adesea stabilizat cu rășină înainte de tăiere.
Cum o deosebești de un fals
Cea mai imitată piatră din paginile acestea. Howlitul și magnezitul vopsite sunt minerale albe cu vinișoare cenușii, vopsite în albastru: zgârie un loc ascuns și e alb dedesubt, iar acetona pe un bețișor cu vată ridică culoarea. Turcoazul bloc e pulbere în rășină, prea uniform și prea ușor. Plasticul e cald și ușor. Turcoazul adevărat e rece, mai greu decât pare, ușor ceros, puțin neuniform la culoare, iar vinișoarele lui rătăcesc. Mai tot turcoazul autentic de vânzare e stabilizat, îmbibat cu rășină ca să nu se fărâmițeze și să nu se decoloreze, ceea ce e cinstit dacă scrie; natural, în comerț, înseamnă netratat și e rar și cu preț pe măsură.
Nimic de aici nu cere un laborator și nimic nu este o dovadă. Un magazin care nu vrea să spună dacă o piatră este tratată a răspuns deja la întrebare; întreabă și cere ca răspunsul să fie scris pe bon.
Ce se spune că face
Cea mai veche piatră de ocrotire care există și cea mai constant legată de drum: se punea pe hamuri și pe uși și se dă și azi cuiva care pleacă. Și în tradiția persană, și în cea amerindiană este citită ca piatră a prieteniei și pază împotriva căderii.
Viața cu ea
Cârpă uscată, și ține-l departe de parfum, ulei, săpun și apă sărată. O bună parte din „turcoazul” ieftin este howlit vopsit: zgârie-l într-un loc ascuns și dai de alb dedesubt.
În magie
Turcoazul păzește călători, cai și călăreți de o mie de ani: perșii și turcii îl prindeau în hamuri împotriva căzăturilor, iar în sud-vestul american e piatra cerului și a protecției pentru navajo, zuni și popoarele pueblo. Vrăjitoarele de azi îl păstrează pentru drumuri fără primejdii și pentru prietenie și repetă regula populară că turcoazul lucrează cel mai bine dăruit, nu cumpărat. Ferește-l de apă, ulei și sare; e poros.
- Energie
- Receptivă
- Ziua
- Joi
- Lucrată pentru
- Protecție · Iubire și prietenie