Staurolit
Staurolitul este un silicat de fier și aluminiu, brun-roșcat închis până la aproape negru, 7–7,5 pe scara Mohs și rareori transparent. Este vestit pentru un singur lucru: se maclează, adică două cristale se pătrund unul pe altul la șaizeci de grade și dau o cruce înclinată, sau, mai rar, la nouăzeci de grade și dau una dreaptă. Numele vine din greacă, stauros, cruce.
Crucea nu este nici sculptată, nici întâmplătoare. Maclarea este o greșeală regulată în felul în care se stivuiește un cristal, iar la staurolit două dintre greșelile posibile sunt destul de ieftine energetic cât mineralul să le facă des. Macla la șaizeci de grade, crucea înclinată a Sfântului Andrei, este cea obișnuită; crucea greacă, la nouăzeci de grade, apare poate la una din zece și valorează mult mai mult. Prismele simple, nemaclate, sunt mai frecvente decât amândouă, iar un șist cu staurolit este făcut mai ales din ele.
Pe scurt
- Culoare
- Întunecate
- Mineral
- Silicat
- Formulă
- (Fe,Mg)₂Al₉Si₄O₂₂(OH)₂
- Duritate
- 7–7,5 pe scara Mohs
- Sistem de cristalizare
- Monoclinic
- Se găsește în
- Fairy Stone State Park din Virginia și Blue Ridge din Georgia, unde staurolitul este mineralul oficial al statului; Coray și Baud în Bretania, unde crucile se culeg de secole; Taos în New Mexico; Alpii elvețieni și austrieci; Scoția; Brazilia; și șisturile Carpaților.
- Element
- Pământ
- Planetă
- Saturn
- Chakră
- Rădăcină
- Mânuire
- Suportă și apa, și lumina
Cum se formează
Staurolitul este un mineral-indice. Apare în șisturi pelitice — nămoluri vechi, îngropate și coapte — într-o bandă îngustă de condiții, în jur de 550–650 de grade și la o presiune pe măsură, motiv pentru care un geolog care îl găsește poate pune o cifră pe ce a pățit roca. Sub banda aceea, aceeași chimie dă clorit și granat; deasupra ei, sillimanit. Se desprinde întreg când șistul se macină — așa ajung crucile libere în albia unui pârâu.
În mâinile oamenilor
Crucile bretone se vindeau pelerinilor ca pierres de croix înainte ca mineralul să aibă un nume. În Blue Ridge din Virginia se spune că zânele pădurii au aflat de răstignire și au plâns, iar lacrimile lor au căzut ca niște cruci de piatră; parcul construit în jurul zăcământului repetă povestea din 1936 încoace, iar aceleași broșuri îți spun că Theodore Roosevelt și Thomas Edison purtau câte una. Mineralul a fost descris în 1792. Folosința lui industrială este lipsită de strălucire: nisipul de staurolit măcinat intră în sablare și în formele de turnătorie.
Varietăți și denumiri comerciale
- Crucea Sfântului Andrei
- Macla la șaizeci de grade, înclinată ca un X. Forma obișnuită și aceea a aproape tuturor „crucilor zânelor”.
- Crucea greacă
- Macla la nouăzeci de grade, dreaptă și simetrică. Mult mai rară și prețuită pe măsură.
- Cristale simple
- Prisme scurte, cu șase fețe, nemaclate, adesea pline de grăunți de cuarț în jurul cărora au crescut; forma obișnuită dintr-un șist.
- Lusakit
- Un staurolit albastru cu cobalt din Zambia, o raritate adevărată și cu totul altceva decât brunul obișnuit.
- Cruci sculptate și turnate
- O problemă reală în comerț. Surprinzător de multe cruci de suvenir sunt tăiate din rocă moale sau turnate din rășină; una adevărată este destul de dură cât să zgârie sticla și are o suprafață aspră, grăunțoasă, niciodată una netedă, de mașină.
Cum o deosebești de un fals
Duritatea lămurește aproape totul: staurolitul zgârie sticla, iar o imitație sculptată sau turnată nu. Cristalele adevărate sunt mate și grăunțoase, de obicei cu grăunți de nisip cuarțos înfipți în suprafață, iar cele două brațe sunt rareori la fel de lungi sau perfect perpendiculare. Culoarea este un brun-roșcat închis care bate în roșu pe o muchie subțire. Și chiastolitul face o cruce, dar este o cruce în secțiune, carbon întunecat de andaluzit într-o prismă mai deschisă, și trebuie tăiat ca să se vadă.
Nimic de aici nu cere un laborator și nimic nu este o dovadă. Un magazin care nu vrea să spună dacă o piatră este tratată a răspuns deja la întrebare; întreabă și cere ca răspunsul să fie scris pe bon.
Ce se spune că face
Crucea face toată treaba aici. Staurolitului i se dau protecția, ancorarea și întâlnirea a două lucruri — pământul și cerul, obișnuitul și ce este deasupra lui — și este piatra standard pentru cine vrea o amuletă care arată a amuletă fără să fie prelucrată. Merge cu pământul, cu Saturn, cu Peștii și Capricornul și cu centrul rădăcinii. Ambele tradiții o tratează ca pe ceva găsit, nu cumpărat.
Viața cu ea
Dur și rezistent; apa și soarele nu îi fac nimic și nu cere o îngrijire anume. Cristalele sunt casante la brațele maclei, așa că o cruce scăpată pe jos se rupe de obicei acolo unde se întâlnesc cele două prisme. Curățarea se face cu o perie și apă — suprafața este grăunțoasă și ține murdăria, iar înmuierea nu îi strică. Dacă vrei să cumperi una, zgârie o bucată de sticlă cu ea înainte să plătești.
În magie
Staurolitul este crucea zânelor și unul dintre cele mai bine documentate farmece din magia populară americană: legenda din Virginia spune că crucile sunt lacrimile vărsate de zâne la vestea Răstignirii și sunt purtate pentru noroc și protecție de două secole. Practica modernă le păstrează pentru amândouă. Asigură-te că o cruce zgârie sticla înainte s-o cumperi; falsurile sculptate sunt des întâlnite.
- Energie
- Receptivă
- Ziua
- Sâmbătă
- Lucrată pentru
- Protecție · Bani și noroc