Terahertz
Piatra terahertz nu este nici mineral, nici rocă. Este siliciu — elementul, topit într-un cuptor electric din cuarț și cărbune, apoi turnat, tăiat și lustruit în mărgele și pietre de palmă. Este cenușiu-oțel, cu un luciu metalic-sticlos viu, are vreo 7 pe scara Mohs, este casant și se sparge cu spărtura concoidală a sticlei. A apărut în comerțul cu cristale pe la 2010 și acum se găsește peste tot.
Numele vine de la afirmația de vânzare: că piatra emite radiație terahertz, banda dintre microunde și infraroșu, și că lucrul acesta face ceva pentru circulație și pentru oboseală. Nu îl face. Orice obiect aflat deasupra lui zero absolut radiază pe un spectru termic larg, iar o mărgea de siliciu la temperatura corpului radiază exact ca orice altceva la temperatura corpului — mai ales în infraroșu, fără niciun aport terahertz deosebit și fără nimic de deosebit de o pietricică la fel de caldă. Pagina asta o spune limpede, fiindcă nicio pagină care vinde afirmația nu o va spune.
Pe scurt
- Culoare
- Întunecate
- Mineral
- Făcut de om, nu un mineral
- Formulă
- Si
- Duritate
- 6,5–7 pe scara Mohs
- Sistem de cristalizare
- Cubic
- Se găsește în
- Se fabrică, mai ales în China, cu ceva material japonez; marketingul original a fost japonez. Siliciul de calitate metalurgică se produce în cantitate în China, Norvegia, Brazilia, Statele Unite și Franța, iar mărgelele vin din același flux industrial care alimentează panourile solare și fabricile de cipuri.
- Element
- Pământ
- Planetă
- Mercur
- Chakră
- Plexul solar
- Mânuire
- Suportă și apa, și lumina
Cum se formează
Nisip cuarțos și o sursă de carbon — cocs, cărbune, așchii de lemn — se bagă într-un cuptor cu arc scufundat și se încălzesc la vreo 1900 de grade. Carbonul smulge oxigenul din silice și lasă siliciu topit, care se scurge, se răcește și se sparge în bucăți. Ce iese are o puritate de 98–99 la sută și este policristalin, cu limite de grăunte vizibile și cu o strălucire metalică. Materialul pentru electronică este purificat mai departe, enorm; cel pentru mărgele terahertz nu este, de aceea pietrele arată adesea goluri, pori și o suprafață ușor funinginoasă acolo unde grăuntele este deschis.
În mâinile oamenilor
Siliciul a fost izolat de Berzelius în 1824, iar topirea industrială a început la sfârșitul secolului al XIX-lea; piatra terahertz este o idee de marketing așezată peste un produs industrial vechi de un secol. Cercetarea terahertz în sine este reală și interesantă — banda se folosește în scanerele de securitate, în astronomie și în testarea materialelor —, iar numele pietrei împrumută legitimitatea aceea fără nicio legătură cu ea. Comerțul mai adaugă uneori că materialul ar fi fost dezvoltat de NASA, ceea ce nu este adevărat nici despre el, nici despre vreo altă piatră vândută cu replica asta.
Varietăți și denumiri comerciale
- Mărgele lustruite
- Forma cea mai obișnuită: cenușii, lucioase ca oglinda, vândute ca brățări. Luciul este o lustruire pe siliciu și se zgârie mai greu decât pare.
- Siliciu brut
- Bulgări de cuptor sparți, cu fețe unghiulare și o sclipire metalică albăstruie; versiunea cinstită a materialului, și ieftină.
- Terahertz albastru
- Vândut ca o calitate superioară. Albastrul este un oxid sau o peliculă de suprafață, nu un material diferit, și se tocește.
- Terahertz cu cuarț
- Mărgele cu pete albe sau limpezi, care sunt silice nereduse rămase în topitură; un rest de fabricație, nu o însușire.
- Imitații de sticlă și ceramică
- Unele șiraguri ieftine nu sunt nici siliciu, nici piatră, ci sticlă cenușie. Sunt mai ușoare, mai calde la atingere și nu au luciul metalic.
Cum o deosebești de un fals
Siliciul este neobișnuit de ușor pentru ceva care arată metalic — densitate 2,33, cam cât a cuarțului — așa că o mărgea care arată a oțel și cântărește ca sticla este cea bună. Este casant și se ciobește într-o suprafață sticloasă, concoidală. Sub lupă, fața lustruită arată limite de grăunte, pori mici și uneori o irizație slabă, toate semne ale unui material turnat. Hematitul este mult mai greu și dă o urmă roșie; sticla cenușie nu are deloc structură de grăunți.
Nimic de aici nu cere un laborator și nimic nu este o dovadă. Un magazin care nu vrea să spună dacă o piatră este tratată a răspuns deja la întrebare; întreabă și cere ca răspunsul să fie scris pe bon.
Ce se spune că face
Comerțul îi dă concentrarea, circulația și energia fizică, și tocmai de aceea se poartă la încheietură. Aici este dată pământului, lui Mercur, Vărsătorului și Fecioarei și plexului solar, pe temeiul a ceea ce este cu adevărat: un material rafinat, făcut anume, aflat în miezul tehnologiei moderne. Este o imagine destul de bună de ținut în minte. Ce nu este piatra este o sursă de radiație terahertz, iar orice afirmație despre efecte de sănătate ale acelei radiații ar trebui citită ca reclamă.
Viața cu ea
Dură, inertă și stabilă: apa, săpunul și soarele nu îi fac nimic, nu ruginește și nu se decolorează. Este casantă, deci se ciobește pe o podea tare, iar fețele lustruite se zgârie de pietrele mai dure din aceeași pungă. Nu o poliza, nu o tăia și nu o șlefui fără o aspirație de praf ca lumea. Este sigură de purtat și de ținut în mână; singurul lucru de care trebuie să te ferești este afirmația lipită de ea.
În magie
Terahertzul e un produs de fabrică, siliciu rafinat, vândut din anii 2010 cu pretenții de sănătate despre o radiație pe care nu o emite. Practicienii care îl folosesc totuși îl folosesc ca simbol al concentrării și al tehnologiei, în lucrările pentru studiu și elan. E o întrebuințare cinstită și singura; e inert și sigur în orice ritual.
- Energie
- Receptivă
- Ziua
- Miercuri
- Lucrată pentru
- Studiu și gândire limpede · Curaj și elan