Marcasit
Marcasitul este sulfură de fier, FeS₂ — aceeași formulă ca pirita, într-un alt sistem de cristalizare. Dacă pirita este cubică și arămie, marcasitul este ortorombic și mai palid, aproape alb ca cositorul când e proaspăt, și crește în lame plate care se maclează în grupuri zimțate pe care minerii bătrâni le numeau creste de cocoș și vârfuri de suliță. Duritate 6 până la 6,5, casant, cu dungă verde-negricioasă.
Lucrul de știut despre marcasit este că nu este stabil. În aer umed se oxidează, iar reacția dă sulfat de fier și acid sulfuric; specimenul se fărâmă într-o pulbere albă sau galbenă, acidul atacă eticheta și cutia, și poate lua cu el și specimenele vecine. Muzeele îi spun boala piritei, deși marcasitul suferă de ea mult mai rău decât pirita. Odată pornită, nu are leac — doar aer uscat, umiditate mică și separare.
Pe scurt
- Culoare
- Întunecate
- Mineral
- Sulfură
- Formulă
- FeS₂
- Duritate
- 6–6,5 pe scara Mohs
- Sistem de cristalizare
- Ortorombic
- Se găsește în
- Creta din sudul Angliei și nordul Franței, unde formează noduli; Reocín, în Spania; districtul Tri-State din Missouri, Kansas și Oklahoma; Cehia; Germania; și straturile de cărbune din mai toată Europa.
- Element
- Pământ
- Planetă
- Mercur
- Chakră
- Plexul solar
- Mânuire
- Ferit de apă
Cum se formează
Marcasitul se formează în apă mai rece și mai acidă decât pirita, aproape de suprafață, nu în adânc: în cretă și în argilă, în straturi de cărbune, în vene de temperatură joasă și în jurul materiei organice care putrezește pe un fund de mare. Tocmai această origine la temperatură joasă explică de ce este instabil la suprafață — a crescut într-un mediu chimic cu care aerul liber nu seamănă deloc.
În mâinile oamenilor
Numele vine prin latina medievală dintr-un cuvânt arab pentru pirită, iar secole la rând marcasit a însemnat orice sulfură arămie. Faima lui ciudată este în bijuterie: bijuteria cu marcasit, pietricelele acelea cenușii fațetate montate în argint, la modă în secolul al XVIII-lea și din nou în anii 1920, este făcută din pirită, nu din marcasit. Comerțul a păstrat numele mai frumos și a folosit mineralul stabil, ceea ce a fost alegerea cuminte.
Varietăți și denumiri comerciale
- Marcasit creastă-de-cocoș
- Lame maclate ridicate într-o creastă zimțată; habitusul clasic și cel pe care îl vor colecționarii.
- Vârf de suliță
- Macle în formă de săgeată, un nume englezesc vechi din carierele de cretă din Kent și Sussex.
- Noduli de cretă
- Bulgări rotunzi cu structură radială înăuntru, ieșind din faleze și din arături.
- Bijuterie cu marcasit
- Pietre cenușii fațetate în argint, victoriene și Art Deco; aproape întotdeauna pirită sub numele de marcasit.
- Pirită
- Dimorful cubic și stabil, mai arămiu și cubic, care are o pagină a lui aici.
Cum o deosebești de un fals
Față de pirită: marcasitul este mai palid și mai cenușiu, cristalele lui sunt tabulare și maclate, nu cubice, și se înnegrește și se fărâmă acolo unde pirita, în cea mai mare parte, nu o face. Un specimen care miroase slab a sulf, care transpiră pulbere galbenă sau care s-a stins într-o crustă cretoasă este un marcasit care se duce. Arsenopirita este și mai albă și miroase a usturoi când este lovită, ceea ce înseamnă arsen și este un motiv să nu o lovești.
Nimic de aici nu cere un laborator și nimic nu este o dovadă. Un magazin care nu vrea să spună dacă o piatră este tratată a răspuns deja la întrebare; întreabă și cere ca răspunsul să fie scris pe bon.
Ce se spune că face
Literatura de specialitate îl citește ca pe o piatră-oglindă: să te vezi așa cum ești, să privești ce ai ocoli și munca lipsită de strălucire care urmează. Este dat lui Mercur, Fecioarei și Capricornului, și plexului solar. Lectura este modernă și se sprijină pe suprafața metalică; tradiția mai veche legată de nume îi aparține piritei, fiindcă cea mai mare parte a istoriei nu le-a deosebit.
Viața cu ea
Cea mai pretențioasă păstrare dintre toate de pe acest sit. Ține-l uscat, rece și separat: o cutie închisă cu un plic de silicagel, departe de alte specimene și de etichetele de hârtie, pe care acidul le distruge. Nu îl spăla niciodată. Dacă începe să transpire sau să miroasă, izolează-l imediat — nu își va reveni și va strica ce este lângă el.
În magie
Întrebuințările magice ale marcasitului sunt mai ales ale piritei, sub numele bijutierilor, care secole întregi le-a însemnat pe amândouă: oglinzi, bani și protecția care trimite răul înapoi. Practica modernă folosește marcasitul adevărat pentru reflecția asupra sinelui, a te vedea așa cum ești. Se descompune în aer umed, așa că nu se spală, nu intră într-o baie rituală și stă într-o cutie uscată, cu silicagel.
- Energie
- Receptivă
- Ziua
- Miercuri
- Lucrată pentru
- Studiu și gândire limpede