Brookit
Brookitul este dioxid de titan, TiO₂ — aceeași chimie ca rutilul și anatasul, împachetată în al treilea fel. Formează lame tabulare subțiri, puternic striate, de la maro la roșu-brun și negru, cu un luciu între sticlos și metalic. Încălzit peste aproximativ șapte sute cincizeci de grade, se rearanjează în rutil și așa rămâne, motiv pentru care brookitul este cel mai rar dintre cei trei și pentru care se găsește în crăpături reci, nu în adâncul rocii.
Ținută în dreptul unei lămpi, o lamă subțire este de un roșu-brun limpede; cele negre și opace din Arkansas au fost considerate ani la rând un mineral aparte și au primit numele de arkansit. Cristalele sunt puternic striate pe lungime și adesea răsucite și cresc lipite de peretele unei cavități sau cocoțate pe cuarț. Industrial, cele trei forme contează enorm — dioxidul de titan este albul din vopsea, din cremele de soare și din hârtie — dar pigmentul se face din ilmenit, nu din astfel de cristale.
Pe scurt
- Culoare
- Întunecate
- Mineral
- Oxid
- Formulă
- TiO₂
- Duritate
- 5,5–6 pe scara Mohs
- Sistem de cristalizare
- Ortorombic
- Se găsește în
- Fisuri alpine din Elveția, Austria și Italia; Snowdonia, în Țara Galilor, unde a fost descris prima dată; Kharan, în Balocistan, Pakistan; Magnet Cove, în Arkansas; Urali.
- Element
- Aer
- Planetă
- Uranus
- Chakră
- Coroană
- Mânuire
- Suportă și apa, și lumina
Cum se formează
Brookitul este un mineral de fisură alpină. Când un lanț muntos este strâns și încălzit, apa pătrunde în fracturi, dizolvă câte puțin din tot ce se află în roca gazdă și crește totul la loc, în cavitate, sub formă de cristale bine formate: cuarț, adular, titanit, anatas, rutil și brookit. Titanul vine din minerale obișnuite aflate la câțiva centimetri distanță. Temperatura decide ce formă apare, iar brookitul ocupă mijlocul intervalului, așa că o singură fisură poate ține lame de brookit și piramide de anatas una lângă alta, crescute la câteva grade diferență.
În mâinile oamenilor
Armand Lévy l-a numit în 1825 după Henry James Brooke, cristalograful englez, pe material din Țara Galilor. Strahlerii alpini — căutătorii de fisuri care lucrează de trei secole prin înălțimile elvețiene, tot cu ciocanul și coarda — au dat exemplarele clasice, iar lamele pakistaneze pe cuarț, care au inundat piața în anii '90, sunt cele pe care le au majoritatea colecționarilor. Cele trei forme au redevenit celebre în anii '70, când s-a descoperit că anatasul este fotocatalizator, motiv pentru care apar în lucrări despre desfacerea apei cu lumină solară.
Varietăți și denumiri comerciale
- Arkansit
- Brookit negru și îndesat de la Magnet Cove, Arkansas; numele e vechi, mineralul este același.
- Rutil
- Forma stabilă, tetragonală, de la roșu la negru, comună; acele aurii din cuarțul rutilat.
- Anatas
- A treia formă, piramide ascuțite albastru-negricioase, crescute în aceleași fisuri la temperatură mai joasă.
- Brookit în cuarț
- Lame închise într-un cristal de cuarț, din Balocistan; mult din ce se vinde sub acest nume este rutil sau anatas.
Cum o deosebești de un fals
Lame plate, cu striuri fine pe lungime, maronii la reflexie și roșu-brune în lumina lămpii, așezate pe cuarț sau adular: combinația aceasta înseamnă brookit și cam nimic altceva. Hematitul este mai greu, roșu-gri, și are plăcile curbate în rozete; ilmenitul este negru opac și ușor magnetic; goethitul este fibros. Nimeni nu îl contraface, dar exemplarele pakistaneze sunt etichetate deseori cu optimism, iar un „brookit” care este un ac auriu subțire este rutil.
Nimic de aici nu cere un laborator și nimic nu este o dovadă. Un magazin care nu vrea să spună dacă o piatră este tratată a răspuns deja la întrebare; întreabă și cere ca răspunsul să fie scris pe bon.
Ce se spune că face
Un nou-venit în liste, fără nicio tradiție veche: a apărut în cărțile de cristale în anii '90 ca piatră a perspectivei înalte, dată pentru a face un pas înapoi până se vede forma întreagă a unei probleme. Originea alpină se adaugă la citire — mineral al aerului rarefiat și al locurilor înalte — și cam atât cuprinde folclorul.
Viața cu ea
Casant, cu lame care se rup la o lovitură, așa că este mineral de vitrină, nu de buzunar. Apa și lumina nu îi fac nimic; se șterge cu o pensulă moale și se ține unde nu poate fi măturat de pe raft.
În magie
Brookitul nu are o magie veche. Cărțile moderne îl folosesc pentru perspectivă, pentru a face destul pas înapoi cât să vezi forma unei probleme, adesea alături de cuarț. E casant, așa că e pus jos și privit, nu ținut în mână de-a lungul unui ritual.
- Energie
- Proiectivă
- Ziua
- Sâmbătă
- Lucrată pentru
- Studiu și gândire limpede