Aur
Aurul se găsește ca aur: metalul pur, în grăunțe, pepite, foițe și sârme, și din când în când în cristale — octaedre și copaci ramificați din ele — fiindcă nu reacționează aproape cu nimic și rămâne ce era când roca din jurul lui a putrezit. E destul de moale ca să-l tai cu un cuțit și destul de dens încât un pumn din el cântărește cât o pungă de zahăr.
A fost măsura tuturor lucrurilor timp de șase mii de ani fără să fie vreodată de mare folos la ceva, iar motivul e aceeași chimie: nu se înnegrește, așa că o monedă dintr-o epavă iese la fel de strălucitoare cum s-a scufundat. Marile pepite — Welcome Stranger, șaptezeci și două de kilograme, găsită la trei centimetri sub rădăcinile unui copac, în Victoria, în 1869 — sunt aluvionare, tocite din filoane și rostogolite la vale; cristalele vin din filoanele înseși, iar cele mai fine, de la mina Eagle's Nest din California și de la Round Mountain din Nevada, valorează de multe ori greutatea lor în lingouri. Roșia Montană, în Apuseni, exploatată de la romani, a dat Europei unele dintre cele mai bune.
Pe scurt
- Culoare
- Roșu, portocaliu și auriu
- Mineral
- Element nativ
- Formulă
- Au
- Duritate
- 2,5–3 pe scara Mohs
- Sistem de cristalizare
- Cubic
- Se găsește în
- Africa de Sud, Nevada, California, Australia (Victoria), Rusia, România (Roșia Montană) și în aproape orice râu care drenează un lanț muntos vechi.
- Element
- Foc
- Planetă
- Soarele
- Chakră
- Plexul solar
- Mânuire
- Suportă și apa, și lumina
Cum se formează
Aurul e purtat în apă fierbinte prin scoarță în cantități minuscule și iese din ea ca metal acolo unde apa se răcește, fierbe sau întâlnește sulf: mai ales în filoane de cuarț, țesute prin rădăcinile munților vechi, cu pirită și arsenopirită alături. Piesele faimoase sunt buzunarele deschise ale acelor filoane, unde metalul a avut loc să crească în foițe și cristale în loc să fie închis în cuarț. Apoi preia eroziunea. Filonul se alterează, aurul — greu și indestructibil — se așază pe fundul pârâului care îl drenează și se rostogolește la vale în terasele aluvionare pe care a început fiecare goană după aur. Witwatersrand, cel mai mare zăcământ care există, e o aluviune străveche prefăcută în piatră.
În mâinile oamenilor
Aurul e în mormintele de la Varna, în Bulgaria, din 4500 î.Hr., cel mai vechi aur lucrat cunoscut; era monedă în secolul al VII-lea î.Hr. în Lidia, etalonul banilor de la Roma până în 1971, și motivul goanelor care au populat California în 1849, Victoria în 1851 și Klondike în 1896. Aurul Daciei, din Apuseni, a fost prada pe care a luat-o Traian în anul 106 și e pe columna lui; aceleași dealuri au fost lucrate până în 2006, iar lupta pentru redeschiderea lor durează de atunci. Aproape tot aurul extras vreodată — poate două sute de mii de tone, un cub cu latura de douăzeci de metri — există încă, fiindcă nimic din el n-a plecat nicăieri.
Varietăți și denumiri comerciale
- Pepite
- Aur rostogolit dintr-un filon de un râu, rotunjit și ciupit; forma fiecărei goane după aur și a fiecărei tăvi de spălat.
- Aur cristalizat
- Octaedre, foițe și copaci ramificați crescuți în buzunarul deschis al unui filon; rar, și valorând mult mai mult decât metalul din el.
- Aur în cuarț
- Aur în sârmă și foiță încă în cuarțul alb în care a crescut, imaginea pe care o are mina însăși despre locul de unde vine metalul.
- Electrum
- Aur cu o bună parte de argint în el, mai palid și în mod natural așa; metalul primelor monede.
Cum o deosebești de un fals
Aurul e moale, greu și strălucitor: un vârf de cuțit îl adâncește, nu se exfoliază, e galben în umbră ca și în soare, iar o bucată cât un bob de mazăre cântărește mai mult decât pare drept. Pirita — aurul proștilor — e alămie mai degrabă decât galbenă, casantă, cubică în cristalele ei, și zgârie ea cuțitul. Calcopirita e mai alămie și mai moale decât pirita și se pătează în culori de păun. Fulgii de mică dintr-un pârâu sclipesc și nu cântăresc nimic. Piesele de aur cristalizat au fost falsificate prin turnare și prin lipirea de aur adevărat pe cuarț; una adevărată e prețuită pe măsură și vine cu numele minei ei.
Nimic de aici nu cere un laborator și nimic nu este o dovadă. Un magazin care nu vrea să spună dacă o piatră este tratată a răspuns deja la întrebare; întreabă și cere ca răspunsul să fie scris pe bon.
Ce se spune că face
Metalul Soarelui în fiecare sistem care a avut unul: tradiția îi dă căldură, încredere, dărnicie și felul de valoare care n-are nevoie de o piață, iar alchimiștii au făcut din el capătul muncii lor, lucrul în care voia să se prefacă fiecare metal de rând. Se dă pentru vitalitate și pentru curajul de a fi văzut și, în citirile mai vechi, pentru inimă.
Viața cu ea
N-are nevoie de nimic. Aurul nu se înnegrește, nu se dizolvă și nu pălește; o piesă vrea doar să fie ferită de zgârieturile lucrurilor din jur, fiindcă e cel mai moale lucru din cutie.
În magie
Aurul este metalul Soarelui în alchimie și în magia planetară, iar fiecare lucrare solară vrea puțin din el: un inel de aur purtat într-o vrajă de duminică pentru reușită, o monedă de aur într-un săculeț al belșugului, foiță de aur pe un talisman făcut când Soarele e puternic. Cărțile de vrăji îl folosesc și pentru încredere, pe motiv că Soarele e planeta celui care e văzut. Apa, sarea și focul îl lasă cum era, ceea ce îl face singurul material de aici căruia un ritual nu-i poate face rău.
- Energie
- Proiectivă
- Ziua
- Duminică
- Lucrată pentru
- Bani și noroc · Curaj și elan