Amonit
Un amonit nu e un mineral, ci cochilia unui animal: un cefalopod încolăcit, văr cu calmarul și caracatița, care a trăit în mări din Devonian până la sfârșitul Cretacicului și a pierit odată cu dinozaurii. Ce a rămas e cochilia, înlocuită bob cu bob cu calcit, pirită sau aragonitul din care era făcută, iar tăiată și lustruită arată camerele prin care creatura a crescut una după alta.
Numele e al lui Pliniu: le-a spus coarnele lui Amon, după zeul egiptean cu coarne de berbec, iar spirala a fost citită ca un corn, un șarpe și o roată de atunci încoace. La Whitby, în Yorkshire, erau pietre-șarpe, șerpi prefăcuți în piatră de stareța Hilda, iar cioplitorii le adăugau capete ca să ajute povestea; pe câmpiile canadiene, indienii Blackfoot le țineau ca pietre ale bizonului; iar în India, unul negru din râul Gandaki e un shaligram, o formă a lui Vishnu, ținut în casă și niciodată vândut. Cel mai mare cunoscut avea doi metri în diametru.
Pe scurt
- Culoare
- Roșu, portocaliu și auriu
- Mineral
- O fosilă, nu un mineral
- Formulă
- CaCO₃ (aragonite, calcite)
- Duritate
- 3,5–4 pe scara Mohs
- Sistem de cristalizare
- Niciunul — este o fosilă
- Se găsește în
- Maroc, Madagascar, coasta jurasică din Dorset, Germania, Alberta și râul Gandaki din Nepal.
- Element
- Pământ
- Planetă
- Saturn
- Chakră
- Rădăcină
- Mânuire
- Suportă și apa, și lumina
Cum se formează
Animalul viu își construia cochilia în camere, înaintând într-una nouă pe măsură ce creștea și sigilând-o pe cea veche în urmă cu un perete; un tub trecea înapoi prin toate, și pompând gaz și apă înăuntru și afară putea urca și coborî. Când murea, cochilia se așeza în mâlul fundului mării și se umplea cu sediment, iar de-a lungul a milioane de ani aragonitul cochiliei fie a supraviețuit, fie a recristalizat ca calcit, fie a fost înlocuit de pirită sau silice. Liniile dantelate de pe unul lustruit sunt suturile — marginile pereților camerelor acolo unde se întâlneau cu cochilia exterioară — și au devenit tot mai complexe de-a lungul erelor, așa că un specialist poate data o rocă după una.
În mâinile oamenilor
Amoniții au fost unelte ale științei înainte de a fi curiozități: fiindcă fiecare specie a durat puțin și s-a răspândit larg, o rocă poate fi datată după amoniții din ea, iar geologii secolului al XIX-lea au construit scările de timp ale Jurasicului și Cretacicului pe ei. Înainte de asta erau pietre-șarpe și talismane, vândute la Whitby cu capete cioplite, și pietre ale trăsnetului și dinți de balaur prin toată Europa. Comerțul cu amoniți lustruiți din Maroc și Madagascar e unul de secol XX, iar gema e și mai târzie: amolitul, cochilia irizată a amoniților din șisturile Bearpaw din Alberta, a fost recunoscut ca gemă în 1981 și e una dintre puținele geme organice găsite după Evul Mediu.
Varietăți și denumiri comerciale
- Amonit piritizat
- Cochilia înlocuită cu sulfură de fier alămie, din argilele jurasice din Dorset, Germania și Rusia; mic, strălucitor și predispus la putrezire.
- Amolit
- Cochilia originală de aragonit, păstrată cu sideful ei în șisturile din Alberta, fulgerând roșu, verde și albastru; o gemă în sine.
- Cleoniceras din Madagascar
- Jumătățile lustruite vândute peste tot, cretacice, cu camere umplute cu calcit în miere și maro; mai toți amoniții din magazine sunt aceștia.
- Shaligram
- Un amonit negru din râul Gandaki din Nepal, ținut ca o formă a lui Vishnu în casele hinduse și niciodată cumpărat sau vândut.
Cum o deosebești de un fals
Un amonit adevărat are suturi, iar suturile sunt neregulate: linii dantelate, ramificate, pe care nu le împart două exemplare și pe care niciun mulaj nu le reproduce curat. Amoniții turnați din rășină sunt obișnuiți, ușori pentru mărimea lor, calzi la atingere, și arată același model de suturi pe fiecare bucată din tavă; un cuțit îi zgârie, și nu zgârie ușor calcitul. Exemplarele compozite sunt mai cinstite și mai obișnuite — o fosilă adevărată cu părțile lipsă umplute și pictate — și un negustor bun va spune asta. Cei piritizați sunt cei de care să-ți faci griji după cumpărare, fiindcă pirita se poate descompune în aer umed într-o pulbere cenușie și acid sulfuric.
Nimic de aici nu cere un laborator și nimic nu este o dovadă. Un magazin care nu vrea să spună dacă o piatră este tratată a răspuns deja la întrebare; întreabă și cere ca răspunsul să fie scris pe bon.
Ce se spune că face
Spirala a vorbit dintotdeauna: o piatră a ciclurilor, a trecerii dintr-o cameră a vieții în următoarea, și a strămoșilor, fiindcă nu e nimic mai vechi în cele mai multe colecții. Piatra bizonului a indienilor Blackfoot era pentru chemarea turmelor; piatra-șarpe din Whitby era pentru vindecare și noroc; listele moderne o dau pentru continuitate, pentru privirea lungă și pentru doliu, pe ideea că asta e ce rămâne.
Viața cu ea
Ține unul lustruit oriunde; spală-l cu apă și o cârpă moale. Unul piritizat trebuie ținut uscat, iar un shaligram nepalez, dacă ți se dă unul, se îmbăiază, nu se freacă.
În magie
Amoniții au fost farmece de când sunt scoși din pământ: indienii Blackfoot purtau iniskim ca să cheme bizonii, la Whitby amoniților li se sculptau capete și erau vânduți drept șerpii pe care Sfânta Hilda i-a prefăcut în piatră, iar în Nepal un shaligram negru e venerat ca Vishnu. Vrăjitoarele de azi folosesc spirala pentru schimbare, urmând-o în meditație dinspre centru spre margine, și pun amoniți pe altarele strămoșilor, pentru morți.
- Energie
- Receptivă
- Ziua
- Sâmbătă
- Lucrată pentru
- Schimbare și despărțire · Alinare și refacere