Bismut
Bismutul este un element, un metal argintiu casant cu o tentă roz, iar în pământ apare ca el însuși, în grăunțe mici alb-cenușii printre minereurile de cositor și cobalt. Scările în culorile curcubeului vândute în fiecare magazin sunt același metal crescut dintr-o topitură într-o tigaie, răcit exact atât de repede încât muchiile cristalului cresc înainte ca fețele să se umple, și colorat de o peliculă de oxid prea subțire ca să se vadă altfel decât ca interferență.
E cel mai diamagnetic element, una dintre puținele substanțe care se dilată când îngheață, și foarte slab radioactiv: singurul lui izotop natural are un timp de înjumătățire de douăzeci de miliarde de miliarde de ani, care a fost măsurat în 2003 și nu contează pentru nimeni. Alchimiștii îl cunoșteau și îl confundau cu cositorul și plumbul; Agricola l-a deosebit în 1546, iar Claude Geoffroy a dovedit în 1753 că e un metal al lui. E în medicamentul roz pentru stomac deranjat, în alicele care au înlocuit plumbul și în aliajele care se topesc în apă fierbinte și țin sprinklerele de incendiu închise.
Pe scurt
- Culoare
- Roșu, portocaliu și auriu
- Mineral
- Element nativ
- Formulă
- Bi
- Duritate
- 2–2,5 pe scara Mohs
- Sistem de cristalizare
- Trigonal
- Se găsește în
- Cristale naturale din Bolivia, Saxonia (Schneeberg), Cornwall și Australia; cele curcubeu dintr-o bucătărie, mai ales în Germania.
- Element
- Aer
- Planetă
- Uranus
- Chakră
- Coroană
- Mânuire
- Ferit de apă
Cum se formează
Bismutul nativ crește în aceleași filoane fierbinți ca și cositorul, wolframul și minereurile de cobalt și nichel ale vechilor districte argentifere, căzând din fluid ca metal acolo unde n-a fost destul sulf ca să facă bismutină. Cristalele acelea sunt mici și mate, și destul de rare încât cristalul-scară — forma în trepte, scobită, care apare când un cristal crește mai repede pe muchii decât pe fețe — e aproape întotdeauna artificial. Topește bismut la 271°C, lasă-l să se răcească puțin, toarnă lichidul și cristalele rămase sunt scările; culorile sunt o pieliță de oxid de bismut de câteva sute de nanometri grosime, mai groasă acolo unde metalul a fost mai fierbinte, și sunt aceeași fizică precum uleiul pe o băltoacă.
În mâinile oamenilor
Minerii din Erzgebirge îl aveau în secolul al XV-lea ca metal de sine stătător, wismut, din saxonul pentru masă albă sau poate de la pajiștea în care a fost găsit, și intra în literele tipografilor și în cositorul de vase, unde dilatarea lui la răcire umplea tiparul. Chimia l-a făcut element în 1753, medicina l-a luat în secolul al XIX-lea ca unguent și leac pentru stomac, iar epoca modernă i-a dat aliajele fuzibile și, după ce plumbul a fost interzis din alice și din aliajul de lipit, o întrebuințare ca metalul greu sigur. Cristalele sunt un hobby: primul bismut curcubeu a apărut la târgurile de minerale în anii 1980, făcut de negustori germani în bucătăriile lor, și e de atunci cel mai fotografiat „mineral” de pe internet.
Varietăți și denumiri comerciale
- Cristale-scară
- Scările crescute în laborator, irizate de pelicula lor de oxid; fiecare dintr-un magazin e una dintre acestea, orice ar spune eticheta.
- Bismut nativ
- Grăunțe mici alb-cenușii și dendrite din Bolivia și Saxonia, mate, grele și cu adevărat rare.
- Bismutină
- Nu metalul, ci sulfura lui, în ace cenușii ca plumbul; minereul din care vine mai tot bismutul, și un mineral pe care colecționarii îl țin alături.
- Lingou de bismut
- Metalul turnat simplu, roz-argintiu și casant; vândut celor care vor să-și crească singuri cristalele.
Cum o deosebești de un fals
Un cristal-scară curcubeu e făcut de om, întotdeauna, iar un negustor care spune altfel ori minte, ori se înșală; metalul natural e alb-cenușiu mat cu o tentă roz și crește ca bobițe și cristale mici în rocă, niciodată ca piramide în trepte. Acestea fiind zise, un cristal-scară e bismut adevărat și valorează cât costă, pentru plăcere. E greu, casant — se rupe în loc să se îndoaie — iar o zgârietură arată metalul roz de sub culoare. Metalele vopsite sau anodizate vândute ca bismut sunt mai ușoare și se îndoaie; testul e să rupi un colț, ceea ce nimeni dintr-un magazin nu te va lăsa să faci.
Nimic de aici nu cere un laborator și nimic nu este o dovadă. Un magazin care nu vrea să spună dacă o piatră este tratată a răspuns deja la întrebare; întreabă și cere ca răspunsul să fie scris pe bon.
Ce se spune că face
Destul de nou ca să fi fost scris de internet: o piatră a transformării, pentru felul în care un metal cenușiu iese din tigaie în culori, și a ordinii din haos, pentru geometria treptelor. Listele o dau pentru concentrare și pentru joacă și, fiindcă curcubeul le acoperă pe toate, pentru fiecare chakră deodată, care e felul de pretenție pe care și-o poate permite o piatră crescută în laborator.
Viața cu ea
Umblă cu el cu grijă; treptele se rup. Ferește-l de apă, care stinge pelicula de oxid cu timpul, și șterge-l de praf cu o pensulă moale. N-are nevoie de mai mult și nu e toxic de ținut în mână.
În magie
Bismutul crescut în laborator este o piesă de altar cu totul modernă. Cristalele lui în trepte sunt un punct de concentrare pentru lucrările de transformare și pentru limpezirea unei minți încărcate, iar curcubeul peliculei de oxid, pe care oricine îl poate vedea apărând peste o tigaie de metal cenușiu topit, îl face o emblemă iubită a schimbării. E sigur de ținut în mână, dar nu-i place apa, așa că stă departe de băile rituale și de apa lunară.
- Energie
- Proiectivă
- Ziua
- Sâmbătă
- Lucrată pentru
- Schimbare și despărțire · Studiu și gândire limpede