Halit
Halitul este clorură de sodiu, NaCl, adică sare. Crește în cuburi, se clivează în cuburi mai mici pe trei plane în unghi drept, este destul de moale cât să îl zgârii cu unghia și este singurul mineral de uz curent care se identifică după gust. Halitul pur este incolor și arată ca sticla; bucățile roz, portocalii și chihlimbarii își datorează culoarea oxidului de fier și firicelelor de argilă prinse în cristalul care creștea.
Halitul albastru și violet care apare în minele vechi din Europa este altceva. Culoarea lui vine din centri de culoare — locuri în care lipsește un ion de clor și un electron i-a luat locul — creați de radiația rocii din jur de-a lungul timpului geologic. Lumina îi distruge, așa că un cristal albastru lăsat pe pervaz se va decolora. Halitul este și ușor delicvescent: într-o cameră umedă trage apa din aer, se udă la suprafață și apoi se usucă lăsând o crustă.
Pe scurt
- Culoare
- Incolor și alb
- Mineral
- Halogenură
- Formulă
- NaCl
- Duritate
- 2–2,5 pe scara Mohs
- Sistem de cristalizare
- Cubic
- Se găsește în
- România este una dintre marile țări ale sării — Turda, Praid, Slănic Prahova, Cacica, Ocna Dej și Ocnele Mari, exploatate din vremea dacilor și a romanilor și astăzi mai degrabă vizitate decât săpate. Alte locuri sunt Wieliczka și Bochnia în Polonia, Hallstatt în Austria, Khewra în Pakistan, Marea Moartă, Iranul și domurile de sare din Texas și Louisiana.
- Element
- Apă
- Planetă
- Luna
- Chakră
- Rădăcină
- Mânuire
- Ferit de apă și de soare
Cum se formează
Halitul este un evaporit. O mare puțin adâncă sau un lac închis se usucă, iar sărurile ies din soluție în ordine: întâi carbonații, apoi gipsul, apoi halitul, iar la sfârșit sărurile amare de potasiu și magneziu. Repetă asta câteva milioane de ani și rezultatul este o rocă de sare groasă de sute de metri. Sarea îngropată este mai ușoară decât roca de deasupra și curge ca un lichid foarte lent, urcând în domuri care îndoaie straturile și captează petrolul pe flancuri.
În mâinile oamenilor
Sarea a făcut și a impozitat imperii. Soldații romani erau plătiți parțial în sare, sau destul cât să și-o cumpere, de unde vine cuvântul salariu; drumurile sării din Europa Centrală au purtat comerțul de la Hallstatt; gabela franceză a ajutat la izbucnirea unei revoluții. În România, minele de la Turda și Praid au funcționat neîntrerupt din Antichitate, iar galeriile lor epuizate se folosesc astăzi pentru tratamente respiratorii și, la Turda, pentru un parc de distracții subteran. Sarea pusă în prag, aruncată peste umăr sau ținută într-un vas lângă ușă face parte din aceeași istorie lungă.
Varietăți și denumiri comerciale
- Cuburi limpezi de halit
- Cristale incolore cu trei clivaje în unghi drept; mineralul cubic din manuale.
- Halit albastru și violet
- Colorat de defecte de rețea produse de radiație, și se decolorează la lumină; din Germania, Polonia și Statele Unite.
- Sare roz de Himalaya
- De la Khewra, în Pakistan, colorată cu fier; un zăcământ vechi, iar afirmațiile despre sănătate sunt marketing.
- Cristale scheletice
- Cuburi în trepte, crescute repede la suprafața unei saramuri, cu fețele scobite și fragile.
- Sare de ocnă românească
- Cenușie și vărgată, de la Turda, Praid și Slănic, vândută ca lămpi, blocuri și sculpturi.
Cum o deosebești de un fals
Atinge cu limba o muchie curată: sarea are gust de sare și nimic altceva dintr-o tavă de minerale nu are. Se dizolvă ușor în apă și se clivează în cuburi la o lovitură. Silvina, clorura de potasiu, arată asemănător și are gust amar. Calcitul este mai dur, nu se dizolvă și se clivează în romboedri, nu în cuburi. O lampă de sare care nu transpiră niciodată într-o vară umedă probabil nu este din sare.
Nimic de aici nu cere un laborator și nimic nu este o dovadă. Un magazin care nu vrea să spună dacă o piatră este tratată a răspuns deja la întrebare; întreabă și cere ca răspunsul să fie scris pe bon.
Ce se spune că face
Sarea este cel mai vechi purificator din Europa, iar comerțul cu cristale a moștenit întreaga tradiție neatinsă: cercuri de sare, sare în prag, sare în baie, sare pentru a curăța o cameră sau un obiect. Este dată Lunii, Racului și Peștilor, și rădăcinii. Un sfat moștenit merită totuși contrazis: îngroparea cristalelor în sare ca să fie curățate le corodează, le ciupește sau le tocește pe multe dintre ele, iar pagina de îngrijire spune pe care.
Viața cu ea
Se dizolvă. Asta este toată povața: fără apă, fără baie aburindă, fără pervaz umed, și o cutie etanșă sau un raft uscat iarna. Varietățile colorate se decolorează și la lumina zilei. Șterge doar cu o cârpă uscată, iar dacă o piesă a devenit lipicioasă pe vreme umedă, usuc-o încet și acceptă că a pierdut puțin din suprafață.
În magie
Sarea este cea mai veche substanță de protecție din magia europeană: cercuri din ea, linii trase peste prag, sare în colțurile unei case noi, pâine și sare pentru oaspete. Cristalele de halit sunt folosite în aceleași scopuri și pentru curățarea unei camere sau a unui obiect. Două atenționări: sarea ciupește multe dintre pietrele pe care ar trebui să le curețe, iar halitul se dizolvă, așa că n-are ce căuta într-un ritual cu apă.
- Energie
- Receptivă
- Ziua
- Luni