Fenacit
Fenacitul este silicat de beriliu, Be₂SiO₄, în cristale incolore și sticloase care arată exact ca niște cuarțuri și nu sunt. Nils Nordenskiöld l-a numit în 1833 din grecescul phenax, înșelător, fiindcă pietrele primite din Urali îi fuseseră vândute drept cuarț. Este mai dur decât cuarțul, mai greu decât cuarțul și mai rar decât cuarțul de câteva ordine de mărime.
Duritate 7,5 până la 8 și un indice de refracție mult peste cel al cuarțului, așa că o piatră fațetată are vizibil mai multă viață decât te-ai aștepta de la ceva incolor. Împarte chimia cu berilul și crisoberilul: beriliul este un element rar, care se concentrează doar acolo unde un granit a avut o istorie lungă, udă și târzie. Cristalele apar ca romboedri scurți, ca prisme lungi și ca plăci lenticulare, iar maclele sunt destul de dese cât să încurce un începător. Tăierea eliberează praf de beriliu, care este cu adevărat periculos, și niciun șlefuitor nu ar trebui să îl prelucreze uscat.
Pe scurt
- Culoare
- Incolor și alb
- Mineral
- Silicat
- Formulă
- Be₂SiO₄
- Duritate
- 7,5–8 pe scara Mohs
- Sistem de cristalizare
- Trigonal
- Se găsește în
- Minele de smarald de lângă Ekaterinburg, în Urali, sunt localitatea tip. Minas Gerais în Brazilia și pegmatitele din Madagascar dau cea mai mare parte a materialului actual; mai există în Nigeria, Namibia, Tanzania, Zimbabwe, Elveția și în Colorado, la Mount Antero și Crystal Peak.
- Element
- Aer
- Planetă
- Neptun
- Chakră
- Coroană
- Mânuire
- Suportă și apa, și lumina
Cum se formează
Crește în pegmatite granitice și în venele și cavitățile de temperatură înaltă din jurul lor, acolo unde un fluid cu beriliu a întâlnit siliciu. Topazul, berilul, crisoberilul, fluorina și mica îi sunt vecinii obișnuiți. Un al doilea mediu este șistul micaceu din jurul zăcămintelor de smarald, de unde vin cristalele rusești, iar al treilea sunt cavitățile miarolitice din granitele alpine, de unde vin cele elvețiene.
În mâinile oamenilor
Numit în 1833 și piatră de colecție de atunci încoace. Nu a fost niciodată o gemă comercială: pietrele incolore se vând greu față de diamant și safirul alb, iar materialul brut este prea rar pentru a susține un comerț, deși se lustruiește superb și un fenacit bine tăiat este un lucru frumos. Literatura cristalelor din anii 1980 l-a făcut celebru pe o cu totul altă piață, ca una dintre pietrele considerate deosebit de puternice, iar prețurile cristalelor curate din Madagascar urmează acea reputație, nu comerțul cu bijuterii.
Varietăți și denumiri comerciale
- Fenacit rusesc
- Din minele de smarald din Urali: materialul original, adesea în cristale groase și maclate.
- Fenacit brazilian
- Cristale de pegmatit din Minas Gerais, unele mari și limpezi ca apa, unele fațetate.
- Fenacit din Madagascar
- Cristale mici, foarte curate și strălucitoare; cele mai vândute colecționarilor.
- Fenacit din Colorado
- De la Mount Antero și Crystal Peak, crescut împreună cu cuarț fumuriu și amazonit.
- Fenacit fațetat
- Pietre tăiate, de obicei sub trei carate, incolore sau slab gălbui, rar văzute într-un magazin.
Cum o deosebești de un fals
Față de cuarț, trei teste sunt de acord. Fenacitul zgârie cuarțul, iar cuarțul nu îl zgârie pe el; este vizibil mai greu la aceeași mărime, 2,96 față de 2,65; iar dubla refracție este mai puternică, așa că o linie privită printr-un cristal curat se dedublează mai clar. Topazul este și mai greu și are un clivaj bazal perfect, pe care fenacitul nu îl are. Sticla este mai moale, mai caldă la atingere și adesea cu bule. Berilul este mai ușor și are secțiune hexagonală.
Nimic de aici nu cere un laborator și nimic nu este o dovadă. Un magazin care nu vrea să spună dacă o piatră este tratată a răspuns deja la întrebare; întreabă și cere ca răspunsul să fie scris pe bon.
Ce se spune că face
Lectura modernă îl așază la coroană și îl tratează ca pe o piatră a vederii limpezi și a meditației, una dintre puținele — alături de danburit, moldavit și cuarțul de Herkimer — pe care literatura ultimilor patruzeci de ani le consideră puternice. Nimic mai vechi nu i se atașează. Merită știut că această reputație a crescut din câteva cărți publicate în anii 1980 și repetate de atunci, și că ea explică prețul materialului brut.
Viața cu ea
Dur, neafectat de apă, neafectat de lumină și absolut sigur de ținut în mână, de purtat sau de păstrat. Singura atenție reală este praful: praful de beriliu este toxic pentru plămâni, așa că fenacitul se taie ud și de cineva care știe asta. Este și casant, iar o lovitură ascuțită ciobește o muchie pe care o zgârietură nu ar atinge-o.
În magie
Fenacitul e folosit în practica modernă pentru meditație și vedere limpede, una dintre pietrele „de vibrație înaltă” ale cărților din anii 1980: un cristal la creștet sau ținut în mână înaintea unei citiri. Nimic mai vechi nu e legat de el. Dur și stabil, poate lua parte la orice ritual, dar praful de beriliu e toxic, așa că nu se macină și nu se face pulbere pentru vreo vrajă.
- Energie
- Proiectivă
- Ziua
- Joi
- Lucrată pentru
- Divinație și intuiție · Studiu și gândire limpede