Dioptaz
Dioptazul este un silicat hidratat de cupru care crește sub formă de cristale scurte, sticloase, verde-smarald, și este cel mai intens colorat mineral verde care există. Este totodată moale, cinci pe scara Mohs, și se desface pe planuri de clivaj perfecte la cea mai mică provocare, motiv pentru care nu a devenit niciodată piatră prețioasă, deși arată ca una. Este aproape întotdeauna un cristal mic pe o rocă și aproape întotdeauna frumos.
Culoarea vine de la cupru, același element care face malachitul și azuritul, iar aici stă într-o structură de silicat inelar, cu apă în canale. Numele îi aparține lui Haüy, din grecescul pentru a vedea prin, fiindcă planurile de clivaj din interior se văd printr-un cristal transparent — un motiv ciudat de a numi un mineral și o amintire că exact clivajele au fost primul lucru observat de toată lumea. Încălzit, își pierde apa și culoarea; cristalele sunt pentru vitrină, nu pentru cuptor.
Pe scurt
- Culoare
- Verde
- Mineral
- Silicat
- Formulă
- CuSiO₃·H₂O
- Duritate
- 5 pe scara Mohs
- Sistem de cristalizare
- Trigonal
- Se găsește în
- Tsumeb, în Namibia, Renéville și Mindouli, în Republica Congo, Altyn-Tiube, în Kazahstan, mina Christmas din Arizona, Chile și Peru.
- Element
- Apă
- Planetă
- Venus
- Chakră
- Inimă
- Mânuire
- Ferit de apă
Cum se formează
Dioptazul ține de zona oxidată a unui zăcământ de cupru aflat într-un climat uscat. Sulfurile de cupru se alterează, cuprul călătorește în soluție, iar acolo unde acea soluție întâlnește siliciu eliberat din alterarea rocilor din jur — și un calcar sau o dolomită care să țină aciditatea în frâu — dioptazul cristalizează în cavități la temperaturi obișnuite. Condițiile sunt pretențioase, de aceea este rar, iar cel mai bun căptușește crăpăturile din dolomită: cristalele de la Tsumeb au crescut în unul dintre cele mai ciudate corpuri de minereu exploatate vreodată, un coș care a dat peste două sute cincizeci de specii minerale, unele nemaigăsite nicăieri.
În mâinile oamenilor
Prin anii 1780, un negustor de la Altyn-Tiube, în Kazahstanul de azi, a trimis cristale verzi la Moscova crezând că a găsit smarald; pietrele erau destul de dure cât să entuziasmeze pe toată lumea și destul de moi cât să dezamăgească bijutierii, iar mineralul s-a numit o vreme achirit, după el. Haüy l-a rebotezat dioptaz în 1797, după ce a stabilit că este un mineral de cupru. Tsumeb și Congo au aprovizionat colecționarii încă de la începutul secolului al douăzecilea, iar plăcile congoleze cu cristale pe dolomită albă rămân printre cele mai reproduse fotografii de minerale.
Varietăți și denumiri comerciale
- Dioptaz de Tsumeb
- Cristale închise și sticloase din Namibia, adesea cu ceruzit și calcit; materialul cunoscătorilor.
- Dioptaz congolez
- Cristale verzi aprinse presărate pe dolomită albă, de la Renéville; imaginea pe care o are în minte mai toată lumea.
- Achirit
- Materialul kazah original și vechiul lui nume comercial, de la negustorul care l-a luat drept smarald.
- Plancheit și shattuckit
- Silicați albaștri de cupru care cresc împreună cu el și stau adesea pe același exemplar.
- Crisocol
- Silicatul de cupru albastru-verzui și moale care acoperă aceleași cavități; cristalele de dioptaz se așază uneori pe el.
Cum o deosebești de un fals
Culoare de smarald, luciu sticlos, cristale mici pe rocă și destul de moale cât să-l zgârie un vârf de oțel: combinația asta înseamnă dioptaz. Smaraldul este mult mai dur și crește ca prisme hexagonale; malachitul este vărgat și fibros și face efervescență în acid; fluorina verde este cubică și încă mai moale. Nimeni nu falsifică dioptazul — valorează mai puțin decât smaraldul cu care seamănă — dar se vinde uneori drept „smarald de cupru”, un nume comercial în care nu trebuie crezut.
Nimic de aici nu cere un laborator și nimic nu este o dovadă. Un magazin care nu vrea să spună dacă o piatră este tratată a răspuns deja la întrebare; întreabă și cere ca răspunsul să fie scris pe bon.
Ce se spune că face
O piatră a inimii în listele moderne, dată pentru iertare și pentru acel fel de durere care s-a făcut tăcută și a rămas acolo. Unele cărți îl fac piatră a abundenței, tot pe seama culorii. Tradiția este recentă; mineralul a fost necunoscut în afara Asiei Centrale până în secolul al optsprezecelea și rar peste tot până în al douăzecilea.
Viața cu ea
Fragil pe trei direcții deodată. Nu se rostogolește, nu se pune în aparat cu ultrasunete și nu se lasă la soare sau lângă un calorifer, fiindcă temperatura îi scoate apa pe care este clădit. Se șterge cu o pensulă moale; dacă trebuie spălat, apă rece, scurt, și fără săpun.
În magie
Dioptazul nu are loc în magia veche. Practica modernă îl pune pe altarul inimii pentru iertare și pentru doliul tăcut care rămâne și, din cauza culorii, în lucrările pentru bani, lângă lumânări verzi. E un mineral de cupru care ține apă în structura lui, așa că e pus jos, nu ținut în mână, și nu ajunge niciodată în apă, într-un elixir sau în soare.
- Energie
- Receptivă
- Ziua
- Vineri
- Lucrată pentru
- Alinare și refacere · Bani și noroc