Beril
Berilul este un silicat de beriliu și aluminiu, dur, hexagonal și incolor când e pur — ceea ce e rar. O urmă de crom îl face smarald, de fier acvamarin sau heliodor, de mangan morganit sau beril roșu, și fiecare dintre acestea are un nume și un preț al lui, așa că mineralul însuși e cunoscut mai ales celor care îl sapă și industriei care scoate beriliul din el.
Grecii numeau beryllos orice piatră palidă verde-albăstruie, iar când s-au șlefuit primii ochelari, în secolul al XIII-lea, lentilele erau de beril, fiindcă sticla nu putea fi făcută destul de limpede; cuvântul german pentru ochelari, Brille, e și azi acesta. Cristalele pot fi enorme — unul din cariera Bumpus din Maine avea cinci metri și jumătate lungime și cântărea optsprezece tone — iar mineralul e periculos într-un fel în care gemele nu sunt: praful de beriliu e cancerigen, iar măcinatul minereului a fost o meserie mortală până în anii 1950.
Pe scurt
- Culoare
- Verde
- Mineral
- Beril
- Formulă
- Be₃Al₂Si₆O₁₈
- Duritate
- 7,5–8 pe scara Mohs
- Sistem de cristalizare
- Hexagonal
- Se găsește în
- Brazilia (Minas Gerais), Columbia (Muzo, Chivor), Namibia, Madagascar, Pakistan, Utah (munții Wah Wah), Rusia (Uralii), Maine.
- Element
- Apă
- Planetă
- Venus
- Chakră
- Inimă
- Mânuire
- Suportă și apa, și lumina
Cum se formează
Beriliul e rar și nărăvaș, și se adună doar în ultima topitură a unui granit, pegmatita, unde berilul crește ca prisme cu șase fețe uneori cât un trunchi de copac, limpezi în cel mai bun caz acolo unde fluidul a fost liniștit, și albastre acolo unde purta fier. Smaraldul e excepția: are nevoie de crom, pe care pegmatitele nu-l au, și se formează acolo unde un fluid cu beriliu a traversat o rocă întunecată, bogată în crom, în șisturi și, la Muzo, în șist argilos negru — motiv pentru care smaraldul e atât de rar și atât de plin de crăpături. Culorile sunt toate impurități în aceeași rețea; încălzește un beril verde-gălbui și fierul se mută și devine albastru de acvamarin, ceea ce se întâmplă cu mai tot acvamarinul înainte să fie vândut.
În mâinile oamenilor
Smaraldul a fost extras în Egipt de la Ptolemei încoace, la minele Cleopatrei de lângă Marea Roșie, iar berilul a fost o gemă a Romei; Pliniu spune că Nero privea jocurile printr-unul, deși acela poate să fi fost verdele, nu o lentilă. Fabricanții de ochelari din Italia și Germania l-au folosit pentru lentile de pe la 1280. Cucerirea spaniolă a adus smaraldele columbiene, iar mogulii le-au tăiat în cupe; pegmatitele Braziliei, deschise în secolul al XVIII-lea, au făcut acvamarinul și heliodorul obișnuite. Morganitul a fost numit de Kunz după J. P. Morgan în 1910, berilul roșu a fost găsit în Utah în 1904, iar berilul a devenit minereu în anii 1930, când beriliul a intrat în aliajele avioanelor și, mai târziu, în declanșatoarele bombelor.
Varietăți și denumiri comerciale
- Smarald
- Beril colorat de crom sau vanadiu, cel mai rar și cel mai crăpat; cel din Columbia e etalonul, și e de la 1540.
- Acvamarin
- Albastru de la fier, curat și mare, mai ales brazilian; are o pagină a lui aici.
- Morganit
- Roz spre piersiciu de la mangan, din Madagascar, Brazilia și California, și numit după bancherul care îl colecționa.
- Heliodor
- Galben-auriu de la fier în cealaltă stare a lui, din Namibia și Ucraina; numele e grecesc pentru darul soarelui.
- Goshenit
- Beril fără nimic în el, incolor, de la Goshen, în Massachusetts; piatra ochelarilor, și baza pe care sunt clădite celelalte.
- Bixbit
- Beril roșu dintr-un singur lanț muntos din Utah, colorat de mangan, și mai rar decât diamantul cu mult.
Cum o deosebești de un fals
Berilul e o prismă hexagonală, mai dură decât un cuțit și decât cuarțul, cu capete plate și linii slabe de-a lungul ei; forma aceea și duritatea aceea exclud apatitul, care e mai moale, și turmalina, care e triunghiulară. Problemele sunt la capătul gemelor. Smaraldul e imitat de sticlă verde, de dublete de granat și sticlă și de smaraldul sintetic, care se crește din 1935 și e același mineral; aproape tot smaraldul natural e umplut cu ulei sau rășină ca să-i ascundă crăpăturile, iar un bijutier ar trebui s-o spună. Acvamarinul e imitat de topazul albastru, care e mai greu și arată alt clivaj, și de sticlă. Heliodorul și morganitul sunt rareori falsificate, fiindcă sunt destul de ieftine ca să nu merite osteneala.
Nimic de aici nu cere un laborator și nimic nu este o dovadă. Un magazin care nu vrea să spună dacă o piatră este tratată a răspuns deja la întrebare; întreabă și cere ca răspunsul să fie scris pe bon.
Ce se spune că face
Lapidariile vechi au dat berilul mării și vederii — piatra marinarilor și a lentilei — iar listele moderne împart tradiția între culorile lui: smaraldul pentru inimă și pentru înnoire, acvamarinul pentru calm și curaj pe apă, morganitul pentru dragoste, heliodorul pentru soare. Mineralul simplu se citește pentru vedere limpede, răbdare și creșterea lungă a unui cristal căruia îi poate lua un milion de ani să ajungă cât o palmă.
Viața cu ea
Dur și ușor: spală-l, poartă-l, uită de el. Doar un smarald cere grijă, din cauza uleiului din crăpăturile lui, pe care apa fierbinte și aparatele cu ultrasunete îl scot; iar praful minereului e singurul lucru periculos din familie.
În magie
Berilul a dat unul dintre numele vechi ale ghicitului în cristal: în Anglia de la începutul epocii moderne, un „beryl” era cristalul în care privea un văzător ca să aibă viziuni, din orice ar fi fost el făcut. Practica modernă îl păstrează pentru divinație și vedere limpede și dă fiecărei culori lucrarea ei — smaraldul pentru iubire, acvamarinul pentru liniște, heliodorul pentru soare. E dur și sigur în orice ritual; doar un smarald uns cu ulei trebuie ținut departe de apa fierbinte.
- Energie
- Receptivă
- Ziua
- Vineri
- Lucrată pentru
- Divinație și intuiție · Studiu și gândire limpede