Sugilit
Sugilitul este un ciclosilicat cu litiu, KNa₂(Fe,Mn,Al)₂Li₃Si₁₂O₃₀, 5,5–6,5 pe scara Mohs, și aproape întotdeauna masiv, nu cristalizat. Culoarea este tot rostul lui: un violet-roșcat saturat care nu are concurent adevărat printre pietrele opace, dat de mangan aflat într-o stare de oxidare neobișnuită. Aproape tot vine dintr-o singură porțiune mică a unui singur zăcământ.
A fost găsit prima dată în 1944 pe insulița Iwagi, în Japonia, de Ken-ichi Sugi, al cărui nume îl poartă, dar materialul acela era un galben-brun șters și nimeni din afara mineralogiei nu i-a dat atenție; specia a fost descrisă oficial abia în 1976. Violetul a apărut în 1975 în mina Wessels din câmpul manganifer Kalahari, în Africa de Sud, și în cantitate începând din 1979. Pentru că această culoare depinde de manganul trivalent așezat într-un anume loc din structură, iar asta cere un set precis de condiții, în cincizeci de ani nu s-a mai găsit o a doua sursă de sugilit violet de calitate.
Pe scurt
- Culoare
- Violet și roz
- Mineral
- Silicat
- Formulă
- KNa₂(Fe,Mn,Al)₂Li₃Si₁₂O₃₀
- Duritate
- 5,5–6,5 pe scara Mohs
- Sistem de cristalizare
- Hexagonal
- Se găsește în
- Minele Wessels și N'Chwaning de la Hotazel, în Capul de Nord al Africii de Sud, pentru practic tot violetul. Insulița Iwagi din Japonia pentru materialul galben-brun original și câteva grame de la Mont Saint-Hilaire în Quebec, din Liguria și din New South Wales.
- Element
- Apă
- Planetă
- Neptun
- Chakră
- Al treilea ochi
- Mânuire
- Suportă și apa, și lumina
Cum se formează
Câmpul manganifer Kalahari este un strat de minereu de mangan vechi de două miliarde de ani, copt și îmbibat mai târziu de fluide fierbinți. Sugilitul a crescut în acea alterare, în filoane și cuiburi prin minereu, alături de richterit, aegirin, pectolit și bustamit. Manganul a venit din minereul însuși, iar litiul din fluid, iar mineralul s-a format la o adâncime și o temperatură pe care mina s-a nimerit să le taie. Buzunarele de calitate s-au epuizat repede, iar prețul arată asta de atunci.
În mâinile oamenilor
Sugilitul nu are aproape deloc istorie, ceea ce îl face neobișnuit printre pietrele din cartea aceasta: a ajuns pe piață pe la 1980 și tot ce s-a scris despre el este mai tânăr de atât. Negustorii au încercat mai multe nume — lavulit, luvulit, „royal azel”, wesselit — înainte să rămână sugilit, iar numele se spune corect cu g tare, su-ghi-lit, după numele japonez. Urcarea lui a fost rapidă, oferta este limitată, iar materialul violet bun costă azi pe gram mai mult decât multe pietre fațetate.
Varietăți și denumiri comerciale
- Sugilit „gel”
- Translucid, uniform, violet adânc și fără negru în el; calitatea cea mai bună, rară, și motivul pentru care piatra are reputația pe care o are.
- Sugilit cu richterit
- Violet străbătut de vine și pete negre. Forma obișnuită și mult mai ieftină.
- Sugilit sărac în mangan
- Liliachiu pal până la roz-cenușiu, de la marginile acelorași cuiburi; frumos, dar nu la asta se gândesc cumpărătorii când aud numele.
- Sugilit de Iwagi
- Materialul japonez original, galben-brun și translucid doar în grăunți subțiri; interesant pentru colecționarii de localități-tip și pentru nimeni altcineva.
- Imitații vopsite
- Magnezitul vopsit și howlitul vopsit se vând drept sugilit tot timpul. Amândouă sunt mult mai moi, iar vopseaua stă în crăpături, nu în corpul pietrei.
Cum o deosebești de un fals
Duritatea este proba rapidă: sugilitul este 5,5–6,5 și nu se zgârie cu un ac de oțel, în timp ce magnezitul și howlitul vopsite, vândute în locul lui, sunt 3,5 și se zgârie. Vopseaua se adună și în fisuri și iese pe un tampon cu acetonă; culoarea sugilitului este uniformă în masă și nu iese. Și charoitul este violet, dar arată mănunchiuri fibroase învârtite, nu culoare plată. „Jadul violet” și „turcoazul violet” din comerț sunt aproape întotdeauna cuarțit vopsit.
Nimic de aici nu cere un laborator și nimic nu este o dovadă. Un magazin care nu vrea să spună dacă o piatră este tratată a răspuns deja la întrebare; întreabă și cere ca răspunsul să fie scris pe bon.
Ce se spune că face
Sugilitul a apărut în mijlocul avântului editorial New Age și s-a scris despre el imediat și cu entuziasm. I se dau devotamentul și adăpostul — piatra recomandată oamenilor care trec prin ceva lung și greu — și împăcarea cu părțile dificile ale propriei povești. Merge cu apa, cu Neptun, cu Fecioara și Peștii și cu al treilea ochi. Tradiția are treizeci de ani, iar reputația pietrei stă pe culoarea și pe raritatea ei, nu pe vreo descendență veche.
Viața cu ea
Destul de dur și stabil, fără clivaj: apa, săpunul și purtarea zilnică sunt toate în regulă. Ține-l departe de căldura prelungită, care îi poate stinge culoarea, și scoate-l de la ultrasunete dacă bucata are vine negre, fiindcă cele două minerale se dilată diferit. Soarele, în cantități obișnuite, nu îi face rău. Riscul adevărat la sugilit nu este stricăciunea, ci cumpărătura: la prețurile acestea, ia-l de la cineva care îți scrie negru pe alb că piatra nu este nici vopsită, nici reconstituită.
În magie
Sugilitul a intrat în practică în anii 1980 și a fost adoptat pe loc ca scut pentru oamenii care trec prin ceva lung: purtat de-a lungul unei boli în familie, ținut pe altar lângă o lumânare aprinsă în fiecare seară sau pus în săculeții de protecție alături de turmalina neagră. Violetul lui l-a făcut un favorit al altarelor de rugăciune. E destul de rezistent pentru o baie rituală.
- Energie
- Receptivă
- Ziua
- Joi
- Lucrată pentru
- Protecție · Alinare și refacere